Cateva explicatii

Căutând soluţii neliniştilor noastre

În expunerea obiectivelor blogului s-a folosit noţiunea de „Tablă de valori consistentă”. Ea a fost identificată drept sursa stabilităţii unei societăţi, sau grup social, iar absenţa ei ar fi cauza crizei societăţii. Dorind înţelegerea intenţiilor noastre, mă simt obligat să arăt ce înţeleg prin Tablă de valori consistentă, prin Criză morală şi Relativism moral. În mod subiectiv am ales, ca „suport” al prezentării noţiunilor de Tablă de valori consistentă şi criză, cartea Prof. Anton Dumitriu, Culturi eleate şi culturi heracleitice. Nu intenţionez să fac o recenzie a cărţii, voi folosi doar conţinutul Cap.I Criza Occidentului pentru a arăta cum defineşte profesorul de Logică noţiunile de mai sus.

Profesorul Anton Dumitriu despre Valoare şi Criză

Valoarea este definită ca „… un centru organizator al unor activităţi, sentimente sau idei. Valoarea este un focar din care radiază o structură. Valorile, care domină, la un moment dat, cultura şi civilizaţia, denotă, astfel, o anumită organicitate şi cu cît această organicitate este mai completă, cu atît valorile sunt mai vaste. Singura ierarhie posibilă şi obiectivă a valorilor este aceea a vastităţii domeniului pe care-l organizează.” Prin urmare consistenţa unei valori poate fi evaluată, cuantificată, prin vastitatea domeniului pe care-l organizează. Definiţia se aplică în ştiinţă, artă, politică, sociologie etc., deoarece „… valorile vor avea un caracter major , cu cît structurile pe care le vor înfiinţa vor fi mai ample şi mai riguros organizate.”
Înlocuirea unei table de valori vechi cu o tablă de valori noi poate provoca o criză, sau un declin, dacă un sector al culturii sau al civilizaţiei îşi pierde din vastitatea organizată de vechile valori. La fel se întâmplă şi în cazul în care valori vechi sunt înlăturate complet prin forţă sau tendinţe dominante temporar în societate. Profesorul Dumitriu spune clar, „… criza există, dacă excludem, pur şi simplu, valorile vechi, fără a le înlocui; sau dacă le substituim altele noi, mai restrânse decît cele vechi.”
Examinarea situaţiei Occidentului, a confuziei sale, pune în evidenţă apariţia unor principii sociale particulare fiecărei colectivităţi. Aceasta înseamnă că se înlocuieşte un principiu vast cu un principiu mai redus, particular. Conflictul este inevitabil. „Se caută a se funda o filosofie a fiecărei naţiuni, o artă naţională, sau în general, un ideal care să nu fie idealul altora. Este o goană nebună după principii, care se improvizează, neavînd decît o valoare particulară. Criza, în general, se defineşte printr-o lipsă de valori sau prin introducerea unor valori particulare, pentru care luptăm ca şi cum ar avea o semnificaţie universală.”
Cartea Domnului Profesor Dumitriu a apărut în anul 1987 şi este o nouă versiune a cărţii Orient şi Occident scrisă în 1943. Prospeţimea ideilor cărţii sale Culturi eleate şi culturi heracleitice este dată de rigoarea raţionamentului pe care putem să-l aplicăm şi azi situaţiei în care se află societatea românească actuală care a migrat într-un mod original spre Occident, un Occident care în 1987 era singurul loc în care putea fi semnalată o criză morală, socială.
Azi terminologia cu care operăm descriindu-ne criza morală s-a diversificat puţin. Azi vorbim despre un relativism moral descris, explicat, blamat, dar care inspiră „respect”, nu este atacat decât formal, lumea nu cutează să lupte contra lui pentru că „este convenabil”. Pe de altă parte relativismul moral are aura justificării lui „ştiinţifice”. Nu este un derapaj! Este un progres, un pas înainte spre eliberarea omului!
Legătura cărţii Culturi eleate şi culturi heracleitice cu relativismul moral o văd în identificarea clară, într-o altă exprimare, a relativismului prin introducerea unor valori particulare, pentru care luptăm ca şi cum ar avea o semnificaţie universală. Este important numai ceea ce decidem noi!?

Relativismul moral şi profeţii lui,
la Profesoara Tereza – Brânduşa Palade
Tot în mod subiectiv, pentru prezentarea trăsăturilor esenţiale ale Relativismului moral am ales cartea Doamnei Profesoare Tereza-Brânduşa Palade „Profeţii relativismului moral. O istorie a transformării conştiinţelor”.
Relativismul este definit ca ideologia care contestă fundamentul real al principiilor şi cauzelor prime şi neagă toate valorile derivate din contemplarea lor. Schema logică a „ideologiei relativismului” este logică şi pe deplin coerentă: adevărul este subiectiv şi multiplu; fiinţa umană are libertatea de a-şi construi propriul „adevăr”. Întrebările privitoare la scopul final al vieţii omului sunt omise…
Doamna Profesoară Palade punctează în „Introducere” momentele inaugurale şi „profetice” ale relativismului moral:
 nominalismul lui William Ockham,
 ambiguităţile eticii lui Machiavelli,
 distrugerea marxistă a conştiinţei individuale.
Atât în capitolul introductiv cât şi în interiorul volumului sunt prezentate în detaliu mecanismele derapajului actual faţă de valorile clasice şi de percepţia acestora de către societate, sau mai bine zis de către europeni. Este important să nu uităm că a existat (şi cred că mai are şanse de existenţă) o Europa Cristiana cu o tablă de valori acceptată tant bien que mal la nivelul continentului. De aceea prezintă un interes real cauzele şi modul în care a evoluat separarea de „vechile valori”. Iată pe scurt caracteristicile momentelor cheie ale evoluţiei relativismului moral.
William Ockham, filozof, moralist și scriitor politic de formație franciscană, respingea ideea existenței universaliilor (esențelor supraindividuale) susţinând că acestea sunt produsele gândirii umane abstracte și deci nu au o existență extra-mentală. Conform nominalismului ockhamian se poate respinge orice principiu realist în explicarea lucrurilor, singurele realități acceptate fiind substanțele individuale și calitățile individuale. Ockham nu respinge numai realitatea universaliilor cum ar fi genurile sau speciile ci, împreună cu ele, toate „realitățile” care fuseseră desemnate prin categoriile aristotelice. Ceea ce trebuie să explicăm nu este individul, ci conceptul universal. Este o inversiune totală: realiștii porneau de la universal și considerau necesară explicarea unui „mirabil” care era individualul; odată cu Ockham pornim de la individual iar ceea ce rămâne de explicat (ca „mirabil”) este tocmai universalul. Cum s-ar putea explica așa ceva, din moment ce singura realitate este cea a individualului?
Niccolò Machiavelli, diplomat, filosof politic si scriitor este faimosul autor al Principelui, lucrare dedicată metodelor prin care un principe poate dobândi și menține puterea politică. „Machiavelli a legitimat însă o putere care domină raţiunea şi o conştiinţă civică sau politică care poate subordona toate celelalte sfere ale moralităţii. Din acest motiv, el este un profet al relativismului moral.” Conştiinţa morală este scindată în două sfere, „… una privată, a moralităţii bazate pe virtuţile creştine ce are ca finalitate mântuirea sufletului şi o alta publică, bazată pe moralitatea politică ce ascultă de imperativele puterii. Între aceste două sfere ale conştiinţei nu ar exista, după autorul florentin, nici o continuitate. Desigur, această „schizofrenie” morală nu poate fi în realitate soluţionată de psihicul omenesc decât dacă „binele public” al menţinerii puterii devine prioritar faţă de „binele privat” al mântuirii sufletului individual”
Karl Heinrich Marx, economist politic, teoretician politic, sociolog, poate chiar filosof, a avut un rol determinant în dezvoltarea comunismului şi socialismului. „A redefinit lumea în termenii unei ideologii simpliste: istoria nu este decât un teatru al luptelor de clasă pentru putere, marcată de opoziţii dialectice.” Conştiinţa omului a fost pervertită, Marx a pulverizat-o pur şi simplu într-o „conştiinţă colectivă care ar avea de jucat un rol mesianic în istorie. Pentru Marx conţinutul conştiinţei este în totalitate social.” În viziunea lui Marx, conştiinţa colectivă de clasă desfiinţează drepturile conştiinţei individuale „burgheze”. „Revoluţia socialistă a lui Marx nu avea în vedere doar distrugerea vechiului regim, ci şi o revoluţie morală: emanciparea omului de valorile sale, de interioritatea sa, de conştiinşa lui personală şi de judecata lui raţională.”
Intenţia mea este să prezint probleme actuale care frământă societatea şi care au legătură certă cu relativismul moral. Apoi voi încerca să argumentez faptul că ignorarea valorilor consistente, ne-negociabile, are repercursiuni practice asupra calităţii vieţii sociale, fiind legată de problemele semnalate. Nu ştiu cât de convingător voi reuşi să fiu, dar este sigur că mă voi strădui.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s