Poveste de Craciun

Al patrulea rege-mag

În amintirea părinţilor mei Felician şi Maria care în condiţiile greu imaginabile ale anilor ’50 au reuşit să creeze atmosfera de aşteptare şi bucurie a Sărbătorii Naşterii Mântuitorului.

Crăciunul este Sărbătoarea Bucuriei şi a Speranţei. Sărbătoarea misterului fragilităţii biruitoare prin încrederea în Copilul Divin şi sentimentul de solidaritate naturală pentru protejarea fragilităţii. Desigur, nu Pruncul este fragil. Noi suntem cei fragili, noi suntem cei descumpăniţi, dar transferând slăbiciunea noastră „altcuiva” devenim mai siguri de noi şi ne angajăm să protejăm apariţia divină şi să devenim puternici. Isus a venit să ne răscumpere, El va lua asupra sa păcatele lumii, dar în seara asta minunată el ia asupra Sa fragilitatea noastră.
În seara aceasta devenim generoşi, în seara aceasta îi înţelegem pe cei „trei Crai de la Răsărit”. Dar îi urmăm? Cei trei magi l-au căutat îndelung pe Pruncul – rege căruia i s-au închinat. Au străbătut un drum lung stăpâniţi de acest gând al închinării şi aducerii darurilor. S-au închinat recunoscând relaţia lor cu Pruncul-Împărat şi i-au oferit daruri-simbol care reprezentau gândurile lor, personalitatea lor pusă la picioarele Împăratului misterios. Ei erau oameni cu experienţă, învăţaţi, cititori în stele, regi în ţara lor. Isus era un prunc ce trebuia protejat. De Irod, de cei care îi voiau răul.
Crăciunul este Sărbătoarea Încrederii şi a Speranţei. Trebuie să ai mare încredere pentru a fi sigur că fragilitatea Pruncului, fragilitatea ta, poate învinge răutatea lui Irod, răutatea în general. Speranţa victoriei nu este justificată decât de Credinţă. Aparent, în logica vizibilului, nu există nici o şansă ca slăbiciunea să învingă forţa. Din fericire vizibilul nu este singura realitate, chiar dacă vizibilul, palpabilul, lumea celor cinci simţuri ne-a invadat, ne-a cotropit, ne-a asurzit cu afirmaţia că lumea este ridicol de limitată, simplă, redusă la numai ceea ce putem percepe cu corpul nostru. Mintea noastră a fost scoasă din ecuaţie. Nu contează că mintea umană a lărgit graniţele lumii cunoscute în afara minusculei lumi a celor cinci simţuri. Noi nu vrem să vedem departe, lumea trebuie să fie simplă, pe înţelesul nostru, aşa cum spune televizorul. Însă numai realitatea de dincolo de lumea celor cinci simţuri poate să ne ajute să înţelem că victoria spiritului şi a Credinţei nu este condiţionată de forţă.
Magii au fost călăuziţi. Venind de la mari depărtări nu l-ar fi găsit pe Isus fără ajutorul cerului scris cu C mare, fără steaua neobişnuită. Când aceasta a dispărut, au rămas derutaţi, au început să întrebe. Irod a adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului şi i-a întrebat unde este să se nască Christos? „Atunci ei îi răspunseră: În Betleemul Iudeii, căci este scris de profetul: Şi tu Betleeme, pământul Iudei, nu eşti deloc cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi povăţuitorul care va paşte pe poporul meu Israil” [Matei, 2-5,6]. Arhiereii şi cărturarii ştiau deci unde trebuia să se nască Christos, dar nu s-au dus să-l vadă, să I se închine!
Depăşind lumea ştiinţei lor, magii şi-au deschis inteligenţa lor către Dumnezeu. Ştiinţa i-a ajutat să găsească adevărul. Dar apoi au lăsat Credinţa să-i călăuzească. Şi ce au aflat? Un copil mic, sărac, aparent fragil, însă Copilul – Dumnezeu! Dumnezeu nu are mereu chipul pe care îl construiesc eu, fiinţă limitată la cele cinci simţuri! El trebuie căutat în inima noastră. Stelele pot străluci vorbind de Dumnezeu. Stelele nu sunt Dumnezeu. Ele sunt doar semne ale existenţei Lui pentru cei care-L caută.
Steaua mă poate conduce la Betleem. Dar ea nu vorbeşte. Steaua mă lasă liber. Pruncul din Betleem mă lasă de asemenea liber. El nu vorbeşte încă. El îmi va vorbi dacă Îl voi asculta prin Evanghelie…
Am să vă spun acum o poveste frumoasă despre căutarea lui Dumnezeu. Este o poveste bretonă despre cel de-al patrulea rege-mag. El a venit la Betleem de foarte departe, mult mai de departe decât ceilalţi trei. El a venit de la capătul lumii, de acolo unde pământul sfârşeşte în marea cea mare, din ţara numită Pelloc’hoaz. Regele acelei ţări este anunţat în vis că s-a născut Regele Regilor, Cel pe care lumea întreagă Îl aştepta. El se hotăreşte să meargă să I se închine, acolo unde o stea apărută brusc pe cer, cu o strălucure neobişnuită avea să-l călăuzească.
Regele a ales, pentru a-i oferi Copilului – Dumnezeu, trei perle rare, cele mai preţioase din tezaurul moştenit de la părinţii săi. Una avea culoarea roz sidefie asemănătoare cu culorile mării la răsăritul soarelui. Perla avea forma unei inimi şi în ea palpita tot ce produce bucuria şi durerea lumii. Era o perlă vie şi oferindu-o, regele din Pelloc’hoaz voia să ofere ce-i era lui mai drag, dragostea şi grijile lui, fericirea lui cea mai mare şi suferinţele lui cele mai ascunse. Perla a doua avea culoarea verde a câmpiei plină de rouă, dimineaţa. În ea se oglindea câmpia cu florile ei, lumea animală şi frumuseţea lucrurilor. Oferindu-o Copilului – Dumnezeu regele voia să-i ofere toate averile lui terestre, nu numai bogăţia proprie ci întreaga creaţie. Perla cu irizaţii verzi cânta frumuseţile lumii vizibile şi invizibile, iar regele voia să le restituie Creatorului, dragoste pentru dragoste. A treia perlă era albă, sau mai degrabă transparentă. Ea nu era lumina, dar difuza lumina. Privindu-o erai iluminat, îţi găseai drumul potrivit, aveai soluţia căutată îndelung. Dăruindu-o, regele voia să-i ofere Copilului – Dumnezeu toată înţelepciunea sa, inteligenţa sa şi sufletul său.
Regele a călătorit mult, cu peripeţii, până când a ajuns în ţara unde steaua călăuzitoare s-a oprit şi a dispărut. Regele a auzit vaiete care se ridicau din toate satele şi oraşele, vaiete nesfârşite. Era vremea uciderii pruncilor de către Irod. La un moment dat, în hanul în care se găsea s-a refugiat îngrozită o femeie cu copilul său, urmărită de soldaţii care voiau să-i ucidă copilul. Mercenarii lui Irod, adevărate bestii, nu au ascultat pledoaria regelui din Pelloc’hoaz pentru salvarea copilului şi se pregăteau să-l omoare. Doar perla roză pe care regele o propune în locul vieţii copilului poate convinge brutele.
Regele îşi continuă drumul sperând să-l descopere pe Copilul – Dumnezeu. Căutările lui sunt zadarnice, dar el nu încetează să-L caute. El dorea ca steaua să reapară şi nu putea înţelege dispariţia ei. Intrând într-un sat a întâlnit un cortegiu insolit: un grup de soldaţi duceau un tânăr care se zbătea şi striga. În urma lor venea un grup de persoane care înconjurau o văduvă în vârstă, mama tânărului, singurul ei fiu. Acesta comise un furt pentru că nu aveau ce mânca şi urma să fie condamnat. Regele se implică din nou, dar nu reuşeşte să convingă soldaţii să-l elibereze pe fiul văduvei. În cele din urmă regele din Pelloc’hoaz răscumpără viaţa tânărului, redându-l mamei sale, în schimbul perlei cu irizaţii verzi.
Regelui nu i-a mai rămase decât perla albă pentru a o oferi Copilului – Dumnezeu. Căutările sale durează. A îmbătrânit, dar nu pierde speranţa că într-o zi Îl va întâlni totuşi pe Cel căutat. Pe când se apropia de Cetatea Păcii el văzu o fată tânără pe care oamenii voiau să o ucidă cu pietre deoarece părinţii ei, oameni pioşi, au promis-o unui negustor bogat şi în vârstă, iar ea nu voia să-i fie mireasă. Regele din Pelloc’hoaz s-a convins de inocenţa fetei şi de răutatea urmăritorilor ei, dar legea locului era de partea lor şi urmăritorii se erijau în unelte feroce ale justiţiei lor. Pentru a o salva pe tânără, regele renunţă la ultima sa perlă.
În momentul în care a rămas fără ultima perlă, regele a auzit zgomot mare venind de pe una din străzile de jos ale oraşului. Erau strigăte, vociferări, fluierături care-l acompaniau pe un om pe care soldaţii îl scoteau din oraş pentru a fi răstignit. Regele l-a văzut pe condamnat. Acesta şi-a întors capul spre el, l-a privit şi regele a înţeles că era El, Copilul pe care l-a căutat atâta vreme. Regele din Pelloc’ hoaz şi-a deschis disperat mâinile, dar nu mai avea nimic să ofere în schimbul vieţii Fiului Omului. Regele se uita pierdut la Fiul Omului şi atunci, pe faţa indescriptibilă a lui Isus el a văzut cele trei perle care erau intacte şi străluceau mult mai frumos decât in caseta sa. Şi a auzit un glas care i-a spus: „Mergi în pace, eu am primit ofranda ta”. Regele a înţeles atunci că tot ce a făcut pentru oameni în drumul căutărilor sale, a făcut pentru Copilul – Dumnezeu care i-a primit darurile.
Povestea regelui-mag, care nu-L găseşte pe Prunc în ieslea din Betleem, este povestea noastră a căutării Mântuitorului. O poveste cu final deschis, dependent de intensitatea dorinţei noastre de a-L întâlni. Ea a fost spusă în diverse moduri de povestitori renumiţi, a fost scrisă în mai multe versiuni şi s-a turnat chiar un film bazat pe versiunea scriitorului Henry van Dyke, „The Story of the Other Wise Man”. Scriitorul Henry van Dyke îl plasează pe al patrulea rege-mag în Persia, dar alţi autori au versiuni, apropiate ca epică, cu eroi din India şi chiar cu indieni din America de Nord…
Să ne pregătim să cântăm în seara sfântă o colindă pe care cei de vârsta mea au avut şansa să o audă în zona de nord a Transilvaniei.
Săltaţi câmpuri şi livezi,
Hristos s-a născut,
Bucurie ne-ncetată
Nouă ne-a adus.

Domnul Hristos s-a născut,
Om pentru noi s-a făcut,
Bucurie ne-ncetată
Nouă ne-a adus.

Păstorii cu fluierele
Pe El îl măresc
Şi, ca la nou împărat,
Daruri îi cinstesc.

Aur, smirnă şi tămâie,
Mila Domnului să fie,
Mila Lui cu lumea toată
Până în vecie.

Textul acesta a folosit în mod generos articolul „În căutarea Sărbătorii Bucuriei” de Ioan Soran publicat în revista Calea Desăvârşirii, Anul XVI Nr.12 (192) decembrie 2009, Oradea. Articolul din 2009 poate fi accesat pe site-ul http://www.egco.ro la rubrica Reviste, Calea Desavarsirii.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s