Maltratați și exploatați copiii

Maltataţi şi exploataţi copiii!
Nu veţi păţi nimic deoarece nimănui nu-i pasă cu adevărat de ei!

Era pe vremea când mai existau buticari pe la colţuri sau la parterul blocurilor. În vecini era un buticar cam la 30 de ani şi mai schimbam câte o vorbă în timp ce se „derula afacerea”. În după amiaza aceea, de care îmi aduc aminte atunci când fac bilanţul lucrurilor bune pe care le-am ratat, pe lângă prăvălia vecinului erau şi câţiva copii ai străzii, aurolacii de la staţia de metrou Dristor. Un copil mai îndrăzneţ vine și îi cere buticarului creion și hârtie. Omul le dă, nu-i alungă, iar privirii mele mirate îi răspunde cu o întrebare: „Ştiţi ce desenează în majoritatea cazurilor? O casă”. Mi-am amintit aproape instantaneu de o altă întrebare a unui preot tânăr de la biserica Cioplea: „ Aţi stat măcar o dată de vorbă cu un copil al străzii, cu un aurolac?” Nu i-am zis prea multe vecinului, am strâns cumpărăturile și am plecat. Ce era să-i zic? Să-i spun că nu am abordat nici o dată un aurolac pentru a-l întreba ceva, sau pentru a-i înmâna o pâine? Să-i spun că îmi pare rău de ei dar îi evit? Să-i spun că nu m-a interesat cu adevărat unde dorm, ce mănâncă, ce nevoi au?
Nepăsarea mea, nepăsarea multora, absenţa unei preocupări și a mijloacelor pentru a ameliora situaţia acestor copii i-a transformat în realitate în copiii nimănui, o categorie în afara societăţii. În ultimul timp au dispărut din locurile în care-i întâlneam. Autorităţile îi culeg pentru a nu intina idealul măreț de capitală oarecum europeană și … bine ar fi ca absenţa lor să însemne pentru ei o schimbare pozitivă.
Au apărut însă din ce în ce mai mulți copii obezi…

Ce ştim noi despre tratamentul la care sunt supuşi mulți dintre copiii pentru care copilăria ar trebui să fie perioada de viaţă cea mai fericită și lipsită de probleme? Mai nimic! În fond știm destul de puţine chiar despre copiii noştri.
• Ştim că există copii – soldați, transformaţi în maşini de ucis?
• Ştim că există copii care lucrează în locuri atât de toxice unde nici maturii nu rezistă multă vreme?
• Ştim că există în secolul XXI, sau la începutul de mileniu III, sclavi, iar o mare parte dintre ei sunt copii?
• Ştim că există un trafic uriaş de femei şi copii în scopul prostituţiei?
• Ştim câţi copii mor anual de foame?

Copiii soldați

Conform Protocolului facultativ al Convenţiei internaţionale pentru drepturile copilului, un copil soldat este un combatant care are mai puţin de 18 ani. Definiţia este frumoasă, dar protocolul este facultativ, poate doar formal. Istoria este darnică în exemple de utilizare a tinerelor cadre în „arta războiului”.
• În Evul Mediu viitorii cavaleri începeau antrenamentul în jurul vârstei de 9 – 10 ani, iar pe la 12 – 14 ani erau deja scutierii unui cavaler, participând la toate violenţele în care era implicat stăpânul.
• În anii 1860, în timpul Războiului de Secesiune din Statele Unite au fost utilizaţi copii – soldaţi.
• În insurecţia varşoviană din al Doilea Război Mondial, copiii combatanti, la fel ca rezistenţii polonezi au fost executaţi de armata germană. Puţini au supravieţuit.
• În aceeaşi perioadă istorică, copiii – soldați ai Tineretul hitlerist au fost folosiţi în lupte pentru a încetini înaintarea Aliaţilor spre Berlin.
• Armata Roşie şi partizanii au folosit și ei copii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv femei. Vârsta oficiala de înrolare în armată a fost scăzută de la 19 ani la 17 ani. Deşi există documente despre folosirea copiilor de către Armata Roşie, oficial, copiii din Armata Roșie erau doar fiii sau fiicele regimentului.

Situația actuală a copiilor – soldați este trecută în revistă cu o frecvență bianuală de către Coaliția pentru oprirea utilizării copiilor soldați (Coalition to stop the use of child soldiers) în rapoarte globale, cum ar fi Global Report 2008 [1]. Raportul conține doar informații generale, lipsesc datele statistice complete sau parțiale și este (în opinia mea) prea politically correct.
O altă sursă folosită la întocmirea textului prezentat este studiul efectuat de echipa unui educator mozambican, Graça Machel, ales de către UNICEF în 1993 ca expert independent pentru analiza situației copiilor în lume. Rapoartele periodice ale echipei au stârnit interes și au pus în mișcare multe mecanisme de acțiune la nivelul Națiunilor Unite. Textul folosit poate fi consultat ușor la adresa http://www.un.org/children/conflict. Titlul său este Machel Study 10-Year Strategic Review: Children and Conflict în a Changing World [2]. Datele statistice trebuie căutate cu multă răbdare în cele peste 240 de pagini ale materialului deoarece situația este prezentată schematic la nivelul fiecărei țări aflată în conflict. Informații globale de genul „în 2006 mai mult de 1 miliard de copii având vârsta inferioară cifrei de 18 ani trăiau în zonele de conflict clasice sau emergente, dintre aceștia 300 milioane aveau vârsta sub 5 ani, iar mai mult de 18 milioane de copii erau refugiați interni sau deplasați în lagăre de refugiați transfrontaliere” sunt furnizate aproape „întâmplător”.
Date statistice fiabile (www.child-soldiers.org) atestă faptul că la nivelul anilor 2005 – 2008 mai mult de 500.000 de copii sub 18 ani erau recrutați în armate ale unor state sau grupuri armate în mai mult de 85 țări. În fiecare moment, mai mult de 300.000 de copii iau parte activă la lupte în calitate de soldați în armate guvernamentale, în grupări armate rebele sau de opoziție contra regimurilor. Cei mai mulți dintre acești copii au vârste cuprinse între 15 și 18 ani, dar există în aceste armate și copii abia trecuți de 7 ani. „Se crede” ca armatele statale nu au copii sub 15 ani. Copiii care nu sunt luptători sunt folosiți ca cercetași, mesageri, hamali, sclavi sexuali, bucătari, sau spioni. Uneori copiii, chiar neînrolați, sunt luați ostatici și folosiți ca scuturi umane, în special în Orientul Mijlociu.
Recrutarea copiilor este ilegală, însă toată lumea este de acord că motivul pentru care forțele armate recrutează copii este pentru că se poate. Mulți observatori spun ca practica aceasta ilegală continuă și pentru că luptătorii-copii costă puțin, sunt ascultători, iar tinerețea și lipsa lor inițială de experiență poate să-i transforme în combatanți eficienți. Proliferarea armelor ușoare intervine și ea în ecuație oferind copiilor arme eficiente sub formă ușor portabilă. Când nevoia de soldați este acută, nici taberele de refugiați nu sunt cruțate de recrutarea violentă. Tot lipsa soldaților face ca recrutarea violentă să fie din ce în ce mai des transfrontalieră. Ralierea voluntară la un grup armat este posibilă și explicabilă prin faptul că aceste ființe sunt singure, lipsite de apărare, războiul le-a distrus familiile și sunt fără adapost, fără îmbrăcăminte și lipsiți de hrană. Uneori se înrolează pur și simplu pentru a se răzbuna pentru cele suferite.
De multe ori copiii combatanți sunt sub influența drogurilor pe care le furnizează adulții. Mulți dintre ei sunt forțați să participle la tortura și uciderea prizonierilor capturați pentru ”a se forma”. Grupurile înarmate nu țin prizonieri, așa că uciderea captivilor se face după o “distracție” macabră. Este inimaginabil ce se poate citi pe unele site-uri ( ca mărturii ale rarilor evadați sau recuperați) despre comportamentul monstruos al adulților și copiilor deveniți adevărate mașini de ucis.
Mai mult decât adulții, copii – soldați riscă să fie uciși, mutilați, îmbolnăviți. Fetele și băieții sclavi sexuali riscă îmbolnăvirea cu SIDA, fetele riscă sarcina, nașterea unor copii expuși la rândul lor ororilor războiului, iar dacă reușesc să scape de sclavia sexuală, familiile le resping și rămân stigmatizate social pentru toată viața în comunitatea de origine. Mi se pare semnificativă informația din [2] conform căreia dintre copiii demobilizați în Siera Leone doar 8% au fost fete, deși ele reprezentau 30% din efectivele de copii aflate “sub arme”. Sau, în Republica Democratică Congo, din decembrie 2003 până în septembrie 2004 numai 23 de fete au fost demobilizate în raport cu 1718 băieți. Se avansează o mulțime de explicații pentru acest fenomen care lovește în principal copiii-fete, începând cu marginalizarea acestor victime de către familii și comunități și terminând cu căsătoriile forțate ale fetelor cu soldații combatanți, așa numitele “căsătorii de junglă”.
O altă fațetă a fenomenului “copii – soldați” este povara victimelor. Numărul copiilor uciși în situațiile de conflict din ultimii 10 ani este estimat la două milioane, iar numărul handicapaților pe viață la șase milioane. În afară de aceste cifre, între 8000 și 10000 de copii sunt uciși sau răniți annual de către minele terestre. În Orientul Mijlociu copiii sunt utilizați și pentru atentate sinucigașe, numărul lor fiind însemnat. Desigur, datele oficiale sau evaluările fiabile lipsesc.
Reintegrarea socială a copiilor care reușesc să scape de participarea contra voinței lor la grupurile armate sau forțele armate guvernamentale se face cu greutăți și costuri foarte mari. Un singur exemplu: Numai în Liberia, în urma acțiunilor trupelor ONU din 2003, mai mult de 11000 de copii au fost demobilizați și încadrați în acțiunea “dezarmare, demobilizare, reintegrare” [2] . În fiecare an se cheltuiesc sute de milioane de dolari pentru programe de acest fel. Costul anual, pe persoană, se ridică în medie la 1565 USD.
În general rapoartele diverselor organizații internaționale care se ocupă de protecția copiilor sunt destul de festiviste, lucru normal când cheltuiești banii contribuabililor și trebuie să se vadă rezultate pozitive. În realitate, părțile aflate în conflict rareori sunt sensibile la negocieri sau la ajutoarele externe care contravin intereselor mașinii de război. Mult mai des aceste acțiuni umanitare sunt văzute ca acțiuni de spionaj. Presa relatează frecvent despre convoaie umanitare întoarse din drum sau atacate și devastate. Nici una dintre părțile beligerante nu respectă alte reguli decât cele făurite prin violență.
Pentru negocieri, tratative și alte vorbe polytically correct, democrația și civilizația mai au de așteptat la ușa cortului unde generalul ori sergentul local sforăie sau violează…

Ce rost are acest text?

Primul motiv pentru care l-am supus atenției dumneavoastră este informarea asupra unui subiect puțin cunoscut, asupra unui fenomen a cărui amploare este greu de imaginat. Nu putem spune mereu ”nu am știut”, sau ”pe noi nu ne privește”. Acum câțiva ani în diversele războaie din fosta Iugoslavie copiii au luat parte activă la conflict! Erau în vecini, practic la ușa casei noastre și ne-am prefăcut că nu știm.
Și dacă știam, ce am fi putut face?
Sigur că individual nu puteam face nimic eficient. Nu cred că s-a gândit cineva să plece voluntar ”la luptă”. Încă un kalașnicov în plus? Încă cîțiva morți pe care i-ar fi putut revendica? Transformarea în erou și ucigaș în același timp? Erou pentru cine? Ucigaș pentru ce?
Al doilea motiv al postării materialului este acela că el ne poate îndemna să medităm asupra urii. Ura este un bun motiv pentru a ucide, iar ura dormitează mereu în preajma noastră. Și chiar se manifestă cu diverse grade de intensitate la televizor, în presă și pe stradă. Să ne întrebăm cu frică: oare dacă televizorul ne va spune la un moment dat într-un mod ”convingător” că trebuie să punem capăt problemei X ieșind în stradă și ”făcând ce este necesar”, vom ezita să dăm curs manipulării, sau vom căuta în grabă o măciucă regretând că nu avem în dotare un Kalașnikov?
Ura poate fi instrumentalizată în mod magistral de către intelectuali [3]. Ei știu să o transforme în ideologie. Pot să o transforme în ”valoare” socială. Nu voi da exemplul îndepărtat geografic al Gulagului sovietic. Vă invit să vă amintiți cum sfânta mânie proletară a vânat, încarcerat, schingiuit, batjocorit și în final ucis aproape pe toți ”bandiții” de chiaburi, o anumită parte a intelectualilor, mici burghezi dați naibii că aveau ”magazin”, sau cu atât mai vârtos pe cei care au avut mai mult. Cum a fost posibil? Lupta de clasă transformată de intelectuali în necesitate istorică, preambul al construirii omului nou a lăsat în urmă doar ruine morale, dezumanizate, care și azi frisonează când unuia îi merge un pic mai bine decât lui. Nu uitați!
În majoritatea cazurilor zonele de conflict se află în Africa, Asia, America latină. Cine știe cum este acolo? Poate au dreptate să se revolte, să ia arma în mână. Nu? Și în cazul acesta intelectualii vor găsi rapid o justificare: luptă de eliberare națională, luptă pentru dreptate, etc. Se poate aranja ușor din condei ca toată lumea să aibă dreptate, dacă nu în general, atunci local, pe plan etnic, religios sau mai știu eu care motiv. Se afirmă că fiecare cultură are valorile ei, care nu trebuie să fie identice cu valorile altor culturi, dar pe plan local trebuie respectate acele valori. Atunci ce rost mai are vorbăria despre drepturi universale, valori universale, civilizație planetară?
Ultimul motiv de postare ar fi deci invitația de a reflecta asupra unui sistem de valori care poate asigura o viață respirabilă. Aici și aiurea.

Materialele consultate pentru întocmirea acestui material au fost:

1. Coalition to stop the use of child soldiers, ”CHILD SOLDIERS Global Report 2008”, http://www.child-soldiers.org , London, UK.
2. United Nations Children’s Fund (UNICEF), Machel study 10-year strategic review, CHILDREN AND CONFLICT in A CHANGING WORLD, New York, USA, http://www.un.org/children/conflict
3. Julien Benda, ”Trădarea cărtuarilor”, Humanitas, Buc. 2008.
4. http://fr.wikipedia.org/wiki/Enfant_soldat
5. Dr TUMBA Tutu-De-Mukose, ”Les enfants soldats, Ces machines a tuer”, 13 fevrier 2009, http://www.laconscience.com
6. Michelle Steel, ”Child soldiers”, Vision Jurnal, http://www.vision.org/visionmedia/article.aspx

Ioan Soran

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s