Ziua mondială a bolnavului

11 FEBRUARIE – ZIUA MONDIALĂ A BOLNAVULUI
Apariția Sfintei Fecioare Maria la Lourdes – Aparițiile mariane în lume.

Ziua Mondială a Bolnavului a fost instituită în anul 1992 de Papa Ioan Paul al II-lea, în memoria Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. “Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune, de împărtășire, de oferire a suferinței pentru binele Bisericii și de a-i invita pe toți să recunoască în chipul fraților infirmi sfântul chip al lui Cristos, care suferind, murind și înviind a înfăptuit mântuirea omenirii”, spunea papa în scrisoarea prin care anunța instituirea unei zile dedicate bolnavilor.
La 11 februarie 1858 Bernadette Soubirous – o fată de 14 ani, dintr-o familie de oameni sărmani, care locuia în apropierea orașului Lourdes din Franța – a raportat o viziune a unei miraculoase “Doamne” îmbrăcată în alb, încinsă cu o panglică azurie, cu înfățișare strălucitoare, care o privea și îi surâdea. “Doamna” avea în mâini un șir de mătănii pe care le strecura printre degete. Această “Doamnă”, în viziunile ulterioare, la cererea Bernadettei s-a identificat ca “Neprihănita Zămislire” și i-a cerut fetei să se roage pentru păcătoși și să îi îndemne pe cei credincioși să facă pocăință.
Bernadetta a avut 18 viziuni. Potrivit Bernadettei, într-o viziune “Doamna” i-a vorbit indicându-i un loc unde Bernadetta a descoperit un izvor îngropat. Era izvorul apei minunate de la Lourdes. Apoi, a solicitat ca preoții locali să construiască o capelă la locul viziunilor , capelă unde să se faca procesiuni sfinte.
Cu patru ani înainte, Papa Pius al IV-lea proclamase dogma Zămislirii fără de păcatul strămosesc a Preacuratei Fecioare Maria; acum Maria arăta titlul prin care dorea să fie onorată. Mulțimi tot mai numeroase au început să se îndrepte spre locul acestor întâmplari. Autoritătile au interogat-o și au amenințat-o pe Bernadetta și au interzis accesul la grotă; după multe cercetări, drumul la grota a fost lăsat liber, chiar din ordinul împăratului Napoleon al III-lea. Fapte minunate, vindecări miraculoase, transformări sufletești neașteptate, toate verificate cu atenție nu numai de Biserică, ci și de o comisie medicală formată din 30 de persoane, dovedeau că în acel loc Dumnezeu își arăta mila și puterea într-un mod deosebit. Și astăzi, după mai bine de o sută de ani, mulțimi nenumărate se îndreaptă spre apa firavului izvor pentru a experimenta “miracolul Lourdes-ului”: bucuria împăcării cu viața, cu oamenii, cu Creatorul.
Acum acolo sunt construite mai multe capele și biserici , locul se numește Sanctuarul Fecioarei de la Lourdes și este un loc important de pelerinaj catolic. Una dintre bisericile existente azi la Lourdes este Bazilica Sf. Pius al X care are o capacitate de 25.000 de oameni. Această bazilică a fost sfințită de catre nuntiul papal din Franța, cel care a devenit Papa Ioan al XXIII-lea.
In timp, “Fecioara de la Lourdes” a săvîrșit numeroase vindecări, primul caz fiind al unui bărbat care orbise. În fiecare an, la Lourdes poposesc peste 5 milioane de pelerini .
Apariția Sfintei Fecioare Maria la Lourdes este una dintre aparițiile mariane în lume. O ”apariție Mariană” este un eveniment în care Sfânta Fecioara Maria este considerată a fi apărut – în mod supranatural – la una sau mai multe persoane. Aceste apariții au fost numite în termeni religioși teofanii.
Se spune că în ultimii 200 de ani, Fecioara Maria și-a făcut apariția în câteva locuri de pe glob, locuri care au fost luate apoi cu asalt de zeci de milioane de credincioși convinși de miracol.
Unii creștini protestanți și non-creștini consideră aparițiile mariane ca fiind halucinații încurajate de superstiție și – ocazional – pur și simplu ca farse deliberate pentru a atrage atenția. Multe astfel de apariții sunt raportate în zone sărace din punct de vedere economic pentru atragerea de pelerini, pelerini care să aducă avantaje comerciale și bani în regiune.
Unele vindecări spontane raportate în site-uri, cum ar fi Lourdes sunt, de asemenea, contestate de unii oameni de stiință. Alți oameni de stiință au sustinut însă că s-au produs vindecări inexplicabile. Biserica Catolică recunoaște doar șaizeci și șapte de vindecări miraculoase dintre cele peste șapte mii de declarații de vindecare înregistrate de Biroul Medical din Lourdes înființat în 1884. Procesul de autentificare a unei vindecări miraculoase recunoscută de Biserică are trei etape: examenul efectuat de Biroul Medical din Lourdes, transferul la Biroul Medical Internațional, investigarea cazului de către dieceza de origine a persoanei vindecate. Primele două etape au un caracter științific, ultima fiind de natură pur religioasă. Medicii care studiază cazul nu sunt numai catolici, tocmai pentru a asigura un studiu științific obiectiv. Criteriile de bază ale biroului medical sunt următoarele:
• Boala trebuie să fi avut un diagnostic autentificat, confirmat, înainte de presupusa vindecare,
• Pronosticul examenului medical anterior trebuie să fie clar pentru medici, chiar în cazul în care este vorba despre leziuni cu caracter permanent sau un pronostic de deces,
• Vindecarea trebuie să fie completă, imediată, fără convalescență, definitivă, fără revenire,
• Nu trebuie să existe nici o suspiciune că un tratament ar putea fi cauza vindecării.
Ultimul criteriu exclude din lista bolilor vindecate miraculos cancerul deoarece în mod normal diagnosticarea lui este urmată imediat de un tratament, dată fiind agresivitatea bolii. Lista celor șaizeci și șapte de vindecări confirmate de biserică se poate consulta la adresa http://www.lourdes-france.org/upload/pdf/guerison.pdf Ea conține numele și domiciliul bolnavului, natura bolii, vârsta și data vindecării, dieceza de origine și data recunoașterii de către Biserică. Un proces de autentificare durează cam zece ani. Ultima autentificare a fost făcută în 2005. Biserica a luat măsurile necesare pentru a elimina orice suspiciune. Sceptici și răuvoitori vor exista mereu.
Teologul german Manfred Hauke, citat de Die Tagespost, declara ca „nici un catolic nu este obligat să creada că Maica Domnului s-a arătat.” Hauke face distincție între credința pe care Biserica Catolică o pretinde din partea enoriașilor față de revelația canonică și reverența pe care o cere față de revelațiile private. Spre deosebire de revelația canonică, spune Hauke, citându-l pe Toma De Aquino, revelațiile private „nu sunt date spre răspândirea unei noi învățături de credință, ci slujesc orientării faptelor omului.” De aici reiese că „recunoașterea unei revelații private de către Episcopul competent nu implică în niciun caz obligativitatea credinței în sens strict (fides divina), ci se referă la faptul că aparițiilor li se poate acorda, în mod justificat, o credință pur omeneasca (fides humana).”
Scepticismul față de unele cazuri îl întâlnim și la cardinalul portughez José Saraiva Martins, fost prefect al Congregatiei pentru Cauzele Sfinților, care a declarat într-un interviu publicat de site-ul catolic Petrus că „nu știe dacă aceste apariții au fost inventate sau dacă au în spate un interes economic.” Martins apreciaza însă că „Dumnezeu este atât de mare încât știe cum să îl facă pe cel rău să servească binelui umanității. Așa se pot explica beneficiile pe care mulți oameni susțin ca le-ar fi primit la Medjugorje.”

Felicia Cezar

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s