Mamele tigru chinezoaice, performanța și gunoaiele

Doamna Amy Chua este profesoară la facultatea de Drept a Universității Yale. Provine dintr-o familie de imigranți chinezi originari din Filipine. Tatăl său este actualmente un professor renumit la facultatea de Inginerie Electrică și Calculatoare a Universității Berkeley din California. Educația doamnei Chua a fost influențată de sindromul imigrantului care trebuie să răzbată cu orice preț, de modelul educațional asiatic, de lupta pentru existență și performanță a tatălui ei. În 1984 doamna Chua termină în mod strălucit studiile în domeniul economic la Harvard College. A scris două cărți, dar a treia, ” Battle Hymn of the Tiger Mother” (Imnul de luptă al mamelor tigru) apărută în ianuarie 2011 a făcut-o faimoasă prin adevăratul tzunami de reacții declanșat de mărturia proprie privind educația pe care a administrat-o celor două fiice ale sale, Sofia și Louisa.
Lovitura de gong care a marcat revărsarea valurilor de cerneală și bițișori din jurul dânsei a fost articolul ”Why Chinese Mothers Are Superior” (De ce mamele chineze sunt superioare) apărut în Wall Street Jurnal pe 8 ianuarie 2011. De fapt este un colaj de extrase din cartea amintită, selecția lor făcându-se probabil pe criteriul impactului asupra publicului, al ”ratingului” ar spune marii noștri specialiști în vorbărie goală. Conform clasificării best sellers-urilor făcut de New York Times în 23 februarie 2011, cartea ocupă locul patru, ceea ce este un success incontestabil al doamnei Chua.
Pentru orice informație din rețeaua Internet referitoare la carte și articol scrieți doar fraza cheie cu titlul articolului sau al cărții. Veți fi inundat!

Casus belli

Metoda de dresură utilizată de doamna Chua pentru a produce cea mai bună pianistă (Sofia, fata cea mai mare) și cea mai bună violonistă (Louisa, sau Lulu) este conținută în cele zece interdicții aplicate fără milă și regret, precum și alte cîteva principii pe care mă voi amuza să le redau pe scurt. Doamna este căsătorită cu un professor de Drept la aceeași Universitate Yale, Jed Rubenfeld, evreu tolerant care s-a mulțumit să fie mai mult un observator pașnic al tigrului din ograda proprie. Iată deci Decalogul Chua, interdicțiile totale impuse celor două fete:
– Petrecerea nopții la o prietenă sau prieten,
– Joaca cu alți copii,
– A fi într-o echipă sportivă la Școală,
– Să se plângă, sau să regrete că nu este într-o echipă a Școlii,
– Să-și aleagă singure activitățile extracurriculare,
– Să obțină la orice test un calificativ inferior lui A,
– Să nu fie No.1 la orice materie, cu excepția gimnasticii și teatrului,
– Să cânte la alt instrument decât pian sau vioară,
– Să nu cânte la pian sau vioară.


În America, cel mai răspândit sistem de calificative este compus din cinci litere, A, B, C, D, F, în care A este calificativul maxim, obținut în medie de primii 7% dintre studenți, iar F este calificativul inferior, eșecul, acordat ultimilor 7% dintre studenți.
Iată câteva convingeri ale mamei-tigru Chua:
– Majoritatea mamelor chineze cred că progeniturile lor pot fi ”cei mai buni” elevi și că realizarea academică a copiilor reflectă succesul părinților în creșterea copiilor. Când copii nu sunt excelenți la Școală, înseamnă doar că părinții nu și-au făcut treaba cum trebuie.
– Părinții chinezi înțeleg că nimic nu este amuzant, plăcut, până în momentul în care ești bun în acel domeniu.
– Pentru a fi bun în orice, trebuie să muncești. Copiii nu vor dori nici o dată de la sine să muncească. De aceea este hotărâtor să treci peste preferințele lor. Aceasta necesită de multe ori tărie, deoarece copii se vor opune. Cel mai greu este începutul, sau cum exemplifică doamna Chua: prima oră de exersat la pian, după care urmează minimum alte două mai ușoare.
Doamna Chua vede trei diferențe mari între modelul chinezesc și cel vestic de creștere a copiilor.
1. Părinții ”vestici” (americani, sau cei cu năravuri vestice) sunt foarte îngrijorați de încrederea în forțele proprii a copiilor lor. Ei își fac probleme gândindu-se la situația în care copiii lor au un eșec și de aceea îi asigură în permanență pe copii că sunt buni, în pofida unor performanțe mediocre la un test sau altă probă. Cu alte cuvinte, părinții vestici sunt prea mult preocupați de psihicul copiilor lor.
Părinții chinezi nu sunt preocupați de asta. Ei presupun că odraslele lor sunt puternice, lipsite de fragilitate și prin urmare acționează altfel. Dacă un copil vestic vine acasă cu un calificativ A-minus, părinții lui probabil îl vor aprecia. Mama chinezoaică într-un asemenea caz va fi cuprinsă de groază și va întreba ce a mers prost. Dacă un copil vestic vine acasă cu un calificativ B, el încă va fi apreciat în unele cazuri. În altele, părinții își vor exprima dezaprobarea, dar foarte grijuliu, ca nu cumva copilul să se simtă stânjenit sau să devină nesigur pe el. În orice caz nu-i vor spune că este ”prost”, ”lipsit de valoare”, sau ”o rușine pentru familie.” Părinții vestici pot chiar să meargă la Școală și să tragă la răspundere pe dascăl!
Ei bine, dacă un copil chinez primește un B (dar doamna Chua scrie clar că asta nu se va întâmpla nici o dată!), mama chinezoaică va țipa, își va smulge părul din cap, va exploda. Apoi mama răvășită își va pune copilul să repete testul de zeci de ori, poate chiar sute de ori și va lucra cu copilul atâta timp cât este necesar pentru ca acesta să obțină calificativul A.
Doamna Chua povestește că de câteva ori, în tinerețe, când a fost lipsită de respect față de mama ei, tatăl s-a supărat și i-a spus ”gunoi” în dialectul matern din Filipine (Hokkien). Copilul Amy s-a rușinat doar de cele ce a făcut, dar nu i-a scăzut încrederea în ea pentru atâta lucru, deoarece știa precis cât de mult o apreciază și o iubesc părinții. În aceeași manieră, și ea i-a spus Sofiei că este ”un gunoi” (doar că i-a spus-o în engleză) când fata nu s-a purtat suficient de respectuos față de ea. Mai mult, s-a și lăudat la o întrunire cu metoda de ”stimulare”, fiind foarte intrigată de slăbiciunea unei invitate care a părăsit sindrofia în lacrimi. Eu chiar mă alarmez cât de slabe de înger pot fi ”vesticele” astea!
2. A doua diferență dintre părinții vestici și cei chinezi este că părinții chinezi cred că copiii lor le datorează totul. Este un pic neclar de ce, chiar pentru doamna Chua care emite părerea că sentimentul ar putea veni dintr-o combinație de pietate filială de sorginte confucianistă și conștientizarea sacrificiilor pe care părinții le-au făcut pentru copiii lor.
Oricum, copiii chinezi trebuie să aibă grijă toată viața să plătească părinților polița. Prima părere contrară a venit de la soțul doamnei Chua care susține clar că copiii nu datorează nimic părinților lor, ci copiilor pe care-i vor avea. Un moment, domnul Jed Rubenfeld mi-a apărut ca Sidney Poitier în minunatul film ”Ghici cine vine la cină”. La vremea când am văzut filmul nu l-am înțeles prea bine pe John Prentice – Sidney Poitier. A trebuit să treacă ceva timp ca translația de obligații să se facă (tant bien que mal) și în mintea mea…
3. A treia diferență ar consta în faptul că părinții chinezi sunt încredințați că știu ce este mai bine pentru copiii lor și de aceea le ignoră total dorințele sau preferințele.
Prin urmare fetele chineze nu vor avea prieteni băieți în timpul liceului, de aceea copiii chinezi nu vor fi găsiți în campinguri. Nici un copil chinez nu va îndrăzni să spună părinților că face parte dintr-o echipă la Școală și că la sfârșit de săptămână vrea să plece în drumeție cu echipa. Doamna Chua se roagă să-l ferească Dumnezeu pe copilul acela care va îndrăzni să facă asta…
Doamna Chua dă exemple multe și diferite din vasta sa experiență de dresaj: victim nu avea voie sa meargă la toaletă până când nu cânta bine (greșesc! până nu cânta perfect) pasajul, jucăriile îndrăgite pot fi distruse sau donate la Armata Salvării dacă mama-tigru nu se bucura de ascultare, etc. Doar nu umpli 237 de pagini numai cu drăgălășenii!

Departe de lumea dezlănțuită

Văzând patetismul intervențiilor, numărul lor și diversitatea pozițiilor exprimate, chiar dacă spui cu jumătate de gură ”că scandalul cu spume face vânzarea grasă”, tot se strecoară ușor dincolo de carapacea confortului psihic câteva întrebări incomode:
a. Ce fel de specialiști produce sistemul educațional asiatic bazat pe muncă, muncă și iar muncă plus o ghidare foarte severă?
b. Prin ce sunt mai bune aceste produse ale sistemului asiatic față de produsele sistemului vestic tradițional bazat pe setea de cunoaștere și un ghidaj care seamană mai mult cu un drum pe care greutățile și îndoielile sunt împărtășite de ucenic și dascăl?
c. Unde și-a trădat sistemul educațional vestic, actual, menirea și tradiția dacă azi el nu mai produce performanță și competitivitate?
d. Trebuie redefinită matricea în care se plămădește spiritualitatea europeană?
Pentru a evalua obiectiv diferențele dintre modelele educaționale asiatic și vestic am căutat date statistice atât în favoarea, cât și în defavoarea sistemului asiatic. Am ales această cale neutră de informare pentru a nu scrie sub impulsul animalului de a mușca biciul dresorului. Iată deci și bune și rele despre sistemul asiatic de educație.
– Psihiatra Susan Song confirmă existența multor studii care raportează că în ciuda nivelului înalt al realizărilor academice, asiaticii americani manifestă o slabă acomodare psihologică (patru lucrări citate). Interesul ridicat al părinților numai pentru calificative le poate crea tinerilor depresie și anxietate. Perceperea dezinteresului părinților pentru ”bunăstarea emoțională” a copilului este asociată cu depresia (două lucrări citate).
– Între 1964 și 2000 numărul sinuciderilor în rândul studenților asiatici americani de la MIT (Massachusetts Institute of Technology) a fost de trei ori mai mare decât media sinuciderilor din campusurile universitare: 21,2 studenți la 100.000 de studenți.
– O latură pozitivă a sistemului de educație asiatic este convingerea că succesul vine numai prin efort. Acești studenți au deprinderi solide de a munci și dovedesc o mare perseverență. Cei mai mulți care cred că succesul vine prin muncă, atribuie eșecul unui efort inadecvat și reiau munca îmbunătățind metodele. Se apreciază rolul pozitiv al eșecului pentru a a învăța utilizarea feedback-ului. Nu s-a evaluat încă atent pericolul afectiv legat de condiționarea afecțiunii părintești de succes.
– În 2009, Business Insider.com a publicat concluzia unui studiu: ”studenții asiatici-americani lucrează mai mult pentru a deveni mai bine educați decât oricare alții”. Ei se plasează pe locurile fruntașe în clasamentale Școlilor, depășind pe cei mai mulți nativi americani.
– În SUA minoritatea asiatică ce cuprinde chinezi, filipinezi, vietnamezi, coreeni și indieni asiatici numără azi cam 12 milioane de persoane. Statisticile operate în diverse școli arată superioritatea pregătirii asiaticilor față de celelalte grupuri etnice. Ca exemplu am selectat cazul unui liceu în care 76% dintre elevi erau hispanici, 11% filipinezi, iar restul albi. Scorurile medii ale elevilor se situau astfel: hispanici – 627, filipinezi – 790.
– Statistica căsătoriilor publicată de Asian American Alliance spune că populația asiatică are rata de căsătorii cea mai ridicată, 60,2% față de rata constatată la albi, 54,4%.
– Rapoartele NEIU (Northeastern Illinois University) arată că rata de îmbolnăvire cu HIV este cea mai scăzută la imigranții asiatici: 4 la 100.000. La hispanici rata este 10 la 100.000, la afro-americani 58,2 la 100.000, iar la albi 6,2 la 100.000.
– U.S. National Library of Medicine/National Institutes of Health publică statistica nașterilor la adolescente. La 1000 femei având vârsta între 15 și 19 ani, coreencele de sud aveau 3 nașteri, japonezele 4, iar chinezoaicele cinci. Aceste cifre sunt cele mai mici din lume! În SUA numărul nașterilor înregistrat în aceeași plajă de vîrstă este de 53 la 1000.
Ultimele trei statistici nu privesc pregătirea profesională, dar spun multe despre un anume mod de viață care este rezultatul modelului educational asiatic. Trebuie să recunoaștem că asiaticii au un alt sistem de valori!
Datele provin din sursele:
http://www.authorsden.com/categories/article_top.asp?catid=11&id=60584
http://etherlesslearning.wordpress.com/2011/01/16/beyond-tigers-dragons-and-sheep-in-parenting-practices/

Mai este ceva de spus?

În timpul scurs de la prima lectură a compilației din WSJ până azi, când scriu aceste rânduri, am progresat în modul de evaluare a ideii generale, care rămâne după ce goarna imnului de luptă al mamelor-tigru încetează obosită agitația. M-a intrigat (cel puțin) aroganța cu care doamna Chua apără un model educational recurgând constant la comparația cu sistemul vestic. Eu, încă mă simt aparținând sistemului vestic, deși acesta abia se mai ține pe picioare. Apoi m-am gândit la căldura cu care am fost înconjurat în timpul formării mele în diferitele etape oficiale de educație. Începând cu părinții și continuând cu profesorii mei, atât de la Liceu cît și de la Facultate. Îți face rău un pic de căldură umană, sau dragoste? Mie mi-a făcut numai bine.
Trecând deci peste puseul de rasă desconsiderată am văzut și părțile bune ale modelului asiatic. Munca l-a creat pe om dragi tovarăși! De ce am uitat oare condițiile în care am învățat? De ce am uitat că performanța profesională m-a ferit de exmatricularea din facultate pe motive de origine socială nesănătoasă? Este rău că muncești și sacrifici ceva pentru a progresa? Se dă ceva pe degeaba în China, America sau România celui fără origine potrivită?
Nu am nimic contra ideii că performanța trebuie să fie pașaportul international al omului educat, motiv pentru care am reușit să storc câteva picături de înțelegere din lămâia puțin veștejită a doamnei Chua. Doar că în acest pașaport eu vreau cu încăpățânare să existe și ”un cip” secret care să ateste valoarea morală a purtătorului. În rest, să rămânem pe gânduri…

Ioan Soran

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s