Mărțișor

Scot căciula și privesc încrezător spre soare. Undeva, în pădure, ghioceii cred că fac ceva similar. Gerul nu poate împiedeca apropierea glorioasă a trezirii la viață a plantelor, păsărilor (nu-i așa Dragobete?) și nici a spiritelor ”înghețate”, sau circumspecte…
Doamnelor și domnișoarelor…

Dar nepoatele mele nu sunt încă domnișoare conform ierarhiei drastice a celor ce numără anii pe degetele de la o mână! Apoi, ”doamnelor și domnișoarelor” este pentru cele ce mă pot auzi, sau citi. Ce mă fac cu persoanele care nu mai sunt, sau cu cele pe care nu le-am cunoscut prea bine, sau cele pe care le-am văzut doar, dar au fost atrase în lumea mea de o privire care le-a intuit fragilitatea, sau nevoia de căldură? Azi aș vrea să le trimit un mărțișor, un mesaj de prețuire și un îndemn la curaj! De ce? Pentru că resursele mele spirituale s-au aflat mereu în acest univers complementar, am depins mereu de căldura și dragostea oferită generos de ființele acelea feminine care m-au înțeles, ajutat, suportat, sau cu care am verificat căile misterioase ale solidarității umane. Spre această lume feminină, căreia nu i-am găsit termenul în DEX, se îndreaptă gândurile mele acum când fața mea asemeni florii soarelui s-a orientat spre sursa de căldură și optimism.
Desigur, un mărțișor ar fi pentru Mama. Cred că nu trebuie să vă spun de ce. În lista asta lungă de care mă separă distanța măsurată în timp a apărut azi dimineața și Khalzi, bona căreia îi încredințam pentru o zi pe săptămână comoara noastră când eram în Algeria. I-aș da un mărțișor lui Khalzi pentru talentul de a aduce liniștea, pacea și căldura în sufletele celor două fete ale noastre, ceea ce noi nu reușeam atât de bine ca ea. Ar trebui să-i explic ce este un mărțișor, dar n-aș putea să o fac pentru că pe lângă distanța măsurată în unități de spațiu, vine distanța în timp și la urmă bariera lingvistică. Ea nu știa decât araba, iar eu nici azi nu știu o boabă. Nici copiii nu știau, dar orice copil înțelege diversele feluri de comunicare non-verbală. Cred că Khalzi ar merita din plin un mărțișor…
Nu m-am gândit nici o dată până azi dimineața că voi dori să ofer un mărțișor imaginar lui Jofi, cerșetoarea satului de pe malul Someșului unde am copilărit. Am azi mai mulți ani decât avea ea când cutreiera ulițele satului cu bota ei și hainele-i pline de zorzoane. Trăia într-o altă lume, unde o alungase (se spunea) o tragedie despre care foarte rar scăpa câte o vorbă. Ei bine, printre aceste zorzoane i-aș strecura un mărțișor. Și nici ei nu i-aș putea explica de ce, sau cu ce se deosebește el de restul zorzoanelor… Distanța asta dintre lumea mea și imaginarul ei real, în care trăia, n-am nici cea mai vagă idee cum se numește.
Iată dilema mea deci: Cum aș putea oferi un mărțișor unei comunități pe care nu o pot defini decât vag, prin legături de dragoste, simpatie, nevoie de căldură simțită fulgurant și de care mă desparte o distanță pluridimensională? Chiar dacă eșuez, trebuie să încerc.

Doamnelor și domnișoarelor,
în pragul Primăverii, al trezirii la viață, vă ofer un mărțișor care ar trebui să poarte cu el dragoste, bucurie, optimism și căldură. Este o rețetă banală, știu, dar sunt convins că de asta aveți nevoie fie că sunteți puternice, fie că sunteți șovăitoare, fie că sunteți necăjite, fie că tocmai ați alungat supărarea. Eu vă trimit o floare exotică, nu un ghiocel, pentru că în mod sigur acesta, ghiocelul, va fi oferit de cei dragi și va aduce… dragoste, bucurie, optimism și căldură!

Din tolba mea cu flori Vă ofer o Protea Cynaroides, floarea națională a Africii de Sud, din Kirstenbosch National Botanical Garden.

PS. Îmi cer scuze că de 8 Martie voi tăcea. Pentru mine această dată este încă o sărbătoare comunistă, indiferent de coafura literară cu care este permanent reîncărcată. Poate voi oferi un mărțișor imaginar tovarășei Clara Zetkin care a inițiat prima Zi Internațională a Femeilor (muncitoare, of course!) la 8 Martie 1911, la a doua Internațională Comunistă, la Copenhaga. Pentru a i-l oferi ar trebui să merg la Zidul Kremlinului unde este depusă. De Zidul Kremlinului mă desparte însă o distanță pluridimensională…

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s