Între Duminica Floriilor și Vinerea Mare

Duminica Floriilor din aprilie 2011 a fost o zi frumoasă de primăvară care te invita să iei un mănunchi de salcie și să te duci la biserică pentru a intra în atmosfera evangheliei lui Ioan. Însă o ușoară neliniște putea să te cuprindă ascultând replica lui Isus la aparenta risipă a litrei de mir de nard curat, semnalată de Iuda Iscarioteanul: ”Las-o, căci pentru ziua îngropării mele l-a păstrat. Pe săraci totdeauna îi aveți cu voi; dar pe mine nu mă aveți totdeauna.”

Intrarea lui Isus în Ierusalim _ Duccio di Buoninsegna

”Mulțime mare de iudei” vine să-l vadă pe Isus, cel care l-a înviat din morți pe Lazăr. Acest semn de înfrângere a morții lui Lazăr impresionează puternic pe iudei. Ei îl identifică pe Isus cu Mesia cel așteptat să-i elibereze de jugul ocupației străine, un conducător politico-militar din neamul lui David, sau un personaj divin venit din ceruri. Au luat ramuri de palmier și au ieșit în întâmpinarea lui strigând: ”Osana! Binecuvântat e cel care vine în numele Domnului, Regele lui Israel!” Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim ca Rege al Iudeilor este însă primul lui pas spre moarte. De ce?

Pentru că acest Mesia, atât de mult și vag așteptat a venit să împlinească lucrarea lui Dumnezeu prin propria-i moarte! Acest lucru nu poate fi înțeles de către mulțime. Mulțimea nu știe parabola bobului de grâu care trebuie să moară pentru a aduce mult rod, iar cei care au auzit-o, ucenicii lui Isus, nici ei nu au înțeles-o. Oamenii sunt cuprinși de spaimă în fața morții pentru că aceasta înseamnă pentru ei nimicirea. Isus și-a asumat condiția omenească și El va învinge această spaimă omenească cu prețul unor suferințe pe care numai o motivație dumnezeiască le poate asuma. El va învinge suferințele provocate de păcatele noastre pentru a ne mântui, pentru a distruge logica după care moartea înseamnă nimicire. Dar acolo, pe Muntele Măslinilor, acolo unde ia cu greu decizia finală, Isus este singur… Ucenicii lui adorm, nu sunt capabili să rămână treji. Este singur, părăsit de toți, trădat, iar El decide să moară pentru a ne mântui, pentru a-i mântui pe cei ce dorm, pe cei ce vin să-l aresteze, pe cei ce-l vor maltrata, pe cei ce vor opta pentru eliberarea lui Baraba, nu a lui Isus Nazarineanul care l-a înviat din morți pe Lazăr…

Crucificarea lui Isus

Nu sunt eu capabil să descifrez tainele cuvintelor evangheliei. Nu asta vreau să fac acum, reamintind două momente ale vieții pământene a Mântuitorului: Duminica Floriilor și Vinerea morții pe Golgota. Vreau doar să spun că pe mine mă frapează nestatornicia mea, a oamenilor în general, orbirea noastră în fața luminii, respingerea ei și refugiul în întunericul urii. ”Mulțimea mare de iudei” care striga Duminică Osana!,  strigă peste puțin timp Răstignește-l!  Trecem, fără să ne gândim prea mult, de la entuziasmul în fața unui adevăr la ura viscerală contra aceluiași adevăr și a tuturor celor care-l apără. Este suficient ca adevărul ”să nu ne fie pe plac” și strigăm ca din gură de șarpe că ”fostul adevăr” este o minciună. Cum este posibil? La asta trebuie să medităm, la infidelitățile noastre, la bascularea părerii noastre în funcție de interese meschine. Iar dacă ne-a încolțit remușcarea, să avem curajul să-i cerem Lui iertare…

Intervalul dintre Duminica Floriilor și Vinerea Mare este un bun prilej de a corecta în sufletele noastre traseul gloatei descris în evanghelii. Un bun prilej să conștientizăm că ceea ce este a lui Dumnezeu nu trebuie dat Cezarului, ci numai lui Dumnezeu! Un bun prilej de a pune ordine în conștiința noastră, de a reevalua ierarhia obligațiilor noastre viciată de valorile de piață ale mulțimii.

De ce nu putem fi fideli unui Adevăr?

De ce nu iubim, deși avem nevoie de iubire pentru a ne desăvârși?

Gloata franceză a secolului XXI a găsit modul artistic de a relua strigătul RĂSTIGNEȘTE-L!

La 8 aprilie 2011 arhiepiscopul de Avignon cere retragerea unei fotografii din expoziția ocazionată de celebrarea vârstei de 10 ani a colecției de artă contemporană Yvon Lambert. Fotografia este opera lui Andres Serrano și prezintă un crucifix cufundat într-un vas plin cu urina artistului.

Desigur, autoritățile franceze nu au ”vocația de a se amesteca în alegerea artistică efectuată de responsabilii unui loc ce nu este muzeu municipal, iar colecția aparține unui mecena privat”.  Mai multe detalii asupra lipsei de reacție din partea autorităților și asupra susținătorilor expoziției puteți găsi la adresa http://www.defendonslecrucifix.org


Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s