LÜBECK, HANSA GERMANĂ, HERINGII ȘI MARȚIPANUL

Lübeck este un oraș situat în Nordul Germaniei, landul Schleswig-Holstein, cel mai important port maritim al Germaniei la Marea Baltică. Este vestit ca fostă capitală a Hansei Germane, sau a Ligii hanseatice (1241 – 1648).
Creat în 1158, orașul se dezvoltă rapid, iar în 1241 crează împreună cu Hamburgul o alianță comercială care va sta la baza Hansei germane. În perioada de glorie a Ligii hanseatice, comerțul controlat de Ligă implica activ o zonă întinsă de la Novgorod în Rusia, până la Londra. Blănurile din Rusia, lâna din Anglia, cerealele din Prusia și Polonia, heringul din Scandinavia, vinul francez și textilele Flandrei constituiau mărfurile vehiculate de Ligă în interiorul spațiului comun și în exterior. Liga hanseatică se manifestă nu numai ca o mare putere comercială și maritimă, ci și ca o importantă putere politică capabilă să ducă, la nevoie, chiar războaie. După trei secole de înflorire începe decadența cauzată atât de concurența comercianților englezi și olandezi, cât și de închiderea reprezentanței de la Novgorod și … dispariția heringului din Marea Baltică și migrația lui spre Marea Nordului. Problema heringilor nu este o glumă proastă, ci a fost un mare dezastru pentru comerțul important cu acest articol. Structura politică a Hansei este desființată în final de pacea Westfalică (1648), care a pus capăt Războiului de treizeci de ani și celui de optzeci de ani.

Spațiul comercial controlat de Liga hanseatică

Lübeck-ul de azi este un oraș turistic foarte atractiv datorită vestigiilor conservate din perioada sa de înflorire. Arhitectura gotică religioasă și civilă din zona situată la est de fluviul Elba (cel care se varsă în marea Nordului) au folosit pe scară largă cărămida arsă, eventual glazurată (Backsteingotik). Printre cele mai strălucite exemple ale acestui tip de arhitectură sunt bisericile Marienkirche din Lübeck și St. Nikolaus din Stralsund , primăriile celor două orașe Domul din Schwerin și biserica abațială din Bad Doberman. Orașul este situat pe un fel de insulă delimitată de cele două brațe ale fluviului Trave și canalele necesare pentru porturile orașului.

Harta turistică a orașului

Din spre gara feroviară, accesul în oraș se face prin poarta de vest, Holstentor. Construcția este o piesă frumoasă a goticului de cărămidă arsă, reprezintă o relicvă a zidurilor de fortificație a orașului și constituie simbolul inconfundabil al vechiului oraș hanseatic.

Poarta vestică a orașului, HOLSTENTOR

În imagine este redată fațada ”exterioară” cu turnurile nordic și sudic, separate de blocul median cu patru etaje dacă luăm în considerație intrarea propriu zisă de la parter. Sub forma actuală, inscripția de pe frontonul intrării, CONCORDIA DOMI FORIS PAX, datează abia din 1871 și reprezintă prescurtarea unei inscripții mai vechi ce spunea că armonia internă și pacea în exteriorul orașului sunt cele mai prețioase bunuri.

Fațada porții din spre oraș este mai puțin austeră, având ferestre numeroase, organizate pe mai multe niveluri. Pentru accesul la nivelul actual al străzii orașului se urcă câteva trepte. Priveliștea orașului din această poziție te plonjează în Lübeckul medieval.

Fața din spre oraș a porții

Primul contact cu orașul după ce treci de poartă

Harta turistică a orașului pune în evidență obiectivele principale ale orașului ”cu șapte turle”. Imaginile postate pe parcursul prezentării sunt luate într-o zi de aprilie capricios, în care norii, un soare zgârcit și în final o zăpadă suflată neprietenos au alternat făcând și astfel Lübeckul realmente de neuitat.

Construcția Primăriei  (Rathaus) a început devreme, la câțiva ani după obținerea statutului de oraș imperial liber, în 1226. Construcția a început în stil romanic târziu, dar a evoluat chiar înainte de terminarea lucrărilor în 1308. Creșterea importanței orașului a atras după sine, în 1435, lucrări de extindere începute  în stilul gotic cu cărămidă arsă și glazurată. Construcția a fost supraînălțată cu un perete extern decorat cu cărămizi de diverse culori și câteva turnuri.

Fațada Primăriei văzută din spre strada principală

În partea din spre piață, în interior, s-au construit în timp arcade de gresie în stil Renaissance. Prin 1594 arhitectul flamand Robert Coppens a ridicat spre stradă (Breite Straße) treptele în stil Renaissance vizibile în imaginea de mai sus.

Arcadele din spre piață

Arcadele din spre piață

Primăria orașului era și sediul Consiliului  și Curții de Justiție a Ligii hanseatice. Azi, clădirea vechii Primării este utilizată ca sediu al Consiliului local. Nu lipsește din traseul turistic nici Cârciuma Primăriei în care se intră pe sub arcadele Renaissance din spre piață.

Piața din spatele Primăriei

O mărturie puternică a civismului și a grijii față de aproapele este oferită de Spitalul Spiritului Sfânt , (Heiligen Geist Hospital) dat în grija călugărilor din ordinul Spiritului Sfânt. Spitalul finalizat în 1286 este una dintre cele mai vechi instituții sociale din lume și una dintre clădirile cele mai importante ale orașului.

Spitalul Spiritului Sfânt

Inițiatorul instituției a fost comerciantul Bertram Morneweg reîntors din Riga unde a activat mai mulți ani. Sprijinit de alți comercianți bogați a construit clădirea în stil gotic ”de cărămidă” care servea îngrijirii săracilor și bolnavilor din oraș și împrejurimi. Locuitorii spitalului trebuiau să se supună unor reguli de conduită specific monahale, dar primeau hrană, iar din sec. XVII de opt ori pe an primeau și dreptul la o baie caldă!

Hala principală a spitalului transformată în capelă

În timpul Reformei spitalul a fost transformat în cămin de bătrâni secularizat (laic), așa cum a rămas până în 1970. La început paturile spitalului se aflau în hala mare de la parter. Hala mare se vede în imaginea următoare, cu decorațiea ei după ce spațiul a fost transformat în capelă.

Curtea interioară a spitalului

În sec. XVIII pentru spital au fost folosite doar etajele doi și trei. După 1820, în spațiul fostului spital,  s-au construit camere de câte 4m2 din lemn, separate după sexul locatarilor. În afara acestor camere instituția poseda o bibliotecă și o farmacie. Curtea interioară seamănă mai mult cu claustrul unei mănăstiri, oferind un loc potrivit reculegerii.

În Lübeckul medieval erau mule familii de artizani și meșteșugari care aveau nevoie de locuință. Pentru creșterea spațiului de construcție a locuințelor, în fațadele clădirilor existente au fost practicate porți de acces la terenul din spatele caselor, ocupat de grădinile proprietarilor acestor case. Pe locul acestor grădini au fost construite ansambluri de ”locuințe sociale”. Omul medieval avea un respect ciudat (din punctul nostru de vedere) pentru demnitatea orașului și a ideii de ”locuință socială” .

O poartă ce dă într-un gang...

Accesul la aceste construcții se face prin portaluri frumos ornamentate, iar locuințele aveau un aspect agreabil, îngrijit. Imaginea de mai jos reprezintă o astfel de ”curte” cu apartamente relativ confortabile și un farmec aparte.

Un ansamblu de ”locuințe sociale”

Merită să fie vizitate câteva dintre aceste ansambluri construite de diverse fundații sau persoane particulare. În anul 1603 bogatul comerciant Johann Glandorp a donat un spațiu pentru a se construi locuințe pentru văduve. După moartea sa și văduva Anna Glandorp a lăsat o sumă de bani pentru construcția de locuințe destinate văduvelor. Ansamblul Glandorps Gang a fost terminat în 1625 și poate fi vizitat. Similar  a procedat și Johann Füchting, un comerciant bogat, membru al Consiliului local și mecena. Johan, căsătorit cu Margareta, fiica Primarului din Kiel nu au avut copii. Prin testament a lăsat jumătate din averea lui pentru o fundație în folosul celor săraci. Executorii testamentari au construit cu o parte din fondurile fundației ansamblul numit Füchtingshof.  Atât Glandorps Gang, cât și Füchtingshof  sunt situate pe strada meșterilor turnători de clopote, Glockengiesserstrasse în orașul vechi. În tot orașul se află cam 90 asemenea ”ganguri”.

Spațiul restrâns mă obligă să întrerup vizita Lübeckului, nu înainte însă de a vorbi despre o altă atracție specială a orașului: producția de marțipan!

Lübeckul își arogă calitatea de a fi patria marzipanului! Legenda spune că în timpul foametei din 1407, un brutar – cofetar și-a terminat proviziile pentru produsele uzuale. Făcând bilanțul rămășițelor, a constatat că mai are zahăr,  migdale, ouă și apă de trandafiri. Foamea l-a inspirat și astfel a fost produs pentru prima dată marțipanul …

O versiune ”neprietenoasă” pentru Lübeck fixează origina marțipanului în Orient. Răspândirea lui în Europa s-ar fi făcut prin arabi, via Spania. O altă variantă de răspândire, pornind tot de la arabi, ar fi comerțul venețian cu Orientul și apoi Europa via Veneția.

Indiferent de felul în care a fost descoprerită rețeta de bază, azi Lübeckul este vestit în lume pentru acest produs. Conform legislației UE ”Marzipan” este o marcă protejată geografic.

Aveți zahăr, migdale, ouă și apă de trandafiri? Puteți face și dumneavoastră marțipan, deși nu suntem chiar în foametea din 1407 ci în criza noastră cea de toate zilele. Folosiți ca punct de plecare rețeta de mai jos, iar pe urmă lăsați fantezia sau cofetarul din dumneavoastră să se joace și să fie creativ!

Rețetă este preluată dintr-un ghid de călătorie în Germania de Nord. Rețete similare se pot căuta pe Internet.

Ingrediente:

–         450g migdale,

–         3 albușuri de ou,

–         450g zahăr pudră,

–         5ml esență de migdale

–         colorant

Preparare:

Migdalele se macină fin într-un blender fier în alt mod. Nu exagerați cu finețea, să nu se transforme totul în unt de migdale! Migdalele măcinate se pun într-un vas de mărime medie și se amestecă încet cu zahărul pudră. Se bat cele trei albușuri și se amestecă cu compoziția de migdale și zahăr pudră. Se adaugă esența de migdale, apoi se frământă cu mâna sau un mixer până când rezultă un aluat omogen. Aluatului i se dă forma dorită. Poate fi pus în forme cu figuri de animale. O variantă recomandată este rularea și lăsarea lui într-un plastic timp de 24 de ore pentru a se întări. Apoi se taie și se verifică rezultatul!

Nu uitați sfatul lui Fridtjof Nansen: Ai izbutit? Continuă! Nu ai izbutit? Continuă!

Ioan Soran

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s