Un bilanț final

În postarea lunii ianuarie 2011 am declarat că mă voi strădui să asigur apariția textelor acestei reviste în format electronic cel puțin un an. Ei bine, a trecut ceva mai mult de jumătatea intervalului din angajament. Sunt nevoit să arunc o privire retrospectivă asupra conținutului postărilor, asupra impactului lor și asupra apropierii de realizarea dorinței mele inițiale de a ajuta la coagularea unui grup de persoane în jurul ideii de comunicare și împărtășire a unor valori comune.

1. Conținutul postărilor s-a apropiat satisfăcător de temele schițate în intervenția din luna ianuarie:

Faţetele Istoriei,
– Prezentarea unor evenimente, sau personalităţi din alt unghi decât cel uzual, oficial,
– Evenimente sau personalităţi puţin cunoscute

Frumuseţea vieţii şi a locurilor,
– Monumente arhitectonice sacre sau laice din perioada romanică, gotică şi baroc,
– Peisaje frumoase şi oamenii care le animă

Valori creştine – valori europene,
– Rădăcini creştine ale culturii europene,
– Sisteme de valori şi un mediu favorabil dezvoltării sociale armonioase

Biserica Catolică şi lumea
– Popularizarea unor documente importante emise de Sfântul Scaun,
– Persecuţia actuală a creştinilor în lume,
– Efortul unor asociaţii catolice pentru înfrumuseţarea vieţii membrilor lor

2. Calitatea textelor este marcată de formația mea tehnică. Textele reflectă lacunele pregătirii mele în direcția umanioarelor. Majoritatea textelor care tratează teme mai complexe seamănă cu un fel de referate asupra subiectului. Am subliniat în mod onest acest caracter indicând bibliografia studiată.
Am fost conștient mereu de diferența dintre ”a vorbi despre teme din domeniul meu de lucru” și teme fascinante situate ”dincolo de gardul domeniului meu”. Nu se compară ușurința de a scrie un curs de acționări electrice (de exemplu) cu felul în care scrie inginerul despre reprimarea ereziei catare (alt exemplu). În primul caz pot face o mulțime de interconexiuni savuroase, în al doilea caz mă limitez la informația parcursă și unele cunoștințe generale. Am făcut însă această muncă cu dăruire din următoarele motive:
– îmi place nespus de mult să citesc și să mă documentez asupra unor categorii de subiecte precum cele amintite mai sus. Chiar dacă informația obținută printr-o lectură dezordonată se așează haotic, în stilul inconfundabil al autodidacților, ea poate fi folosită. Școala îți pune în minte rafturile și etichetele. Depinde de tine cât și ce pui pe acele rafturi. Dar dacă ai înțeles sensul Școlii prin care ai trecut, oricât de puține informații ai pus în raft, ele capătă coerența ”ADN-ului Școlii”.
– Parcursul autodidacților este specific persoanelor care vor să migreze și în alte domenii, dar nu mai au timpul sau disponibilitatea de a face o nouă facultate sau specializare în direcția dorită. Persoanele cu acest tip de pregătire precară își pot ameliora însă stăpânirea domeniului dacă formează un grup și dacă discută. Grupul câștigă astfel în înțelegere.
– Ideea de grup este ideea principală expusă chiar în declarația de intenție: Dacă un grup semnificativ de oameni respectă şi aplică în mod consecvent un set de norme şi valori reale, aceste valori vor sfârşi prin a fi recunoscute ca valori utile şi vor fi dobândi puterea de a organiza viaţa unor părţi importante din societate. Crearea unui grup este posibilă doar dacă un număr critic de persoane simt nevoia unei comuniuni de idei și sunt dispuse să se aventureze în căutarea unui climat de comuniune spirituală. Rezultatele nu apar fără un anumit efort și nu se știe de la bun început dacă se merită sau nu să faci efortul. Dar dacă dorim realmente să găsim, sau să creăm o comunitate spirituală, trebuie să riscăm.
3. Impactul postărilor a fost satisfăcător din punctul de vedere cantitativ al accesării site-ului, cel puțin în raport cu așteptările mele. Nu am nici o idee dacă postările au pus pe gânduri sau nu. Adică dacă au fost privite mai mult ca un divertisment sau dacă au îndemnat la reflecție.
Înclin să cred că nimeni nu a reflectat asupra aderării la, sau formarea unui, grup pentru că nu am primit nici un mesaj în acest sens. Pentru mine acest lucru este echivalent cu eșecul demersului. Nu caut vina eșecului, îmi ajunge constatarea lui. Nu caut vina pentru că ea poate fi identificată numai în lipsa de fezabilitate a proiectului și în lipsa mea de abilitate în construirea unei echipe. Iar aceste date ale problemei nu le pot schimba oricât aș dori-o.

Stimați prieteni, eram dator cu această evaluare finală. Cu atât mai mult cu cât nu voi mai continua postările.

Dumnezeu a permis ca să realizez într-un mod dur, dar foarte convingător, că eu, Ioan Soran, nu mai am timp. În noua conjunctură, timpul rămas a căpătat o valoare pe care nu am bănuit-o înainte, iar obligația de a finaliza proiecte amânate a devenit imperativă.

Mă despart cu părere de rău de Dumneavoastră, de o idee și de munca pe care am făcut-o cu dăruire, curiozitate și speranță.

Adresa mea de contact cu foștii vizitatori ai blogului este cea anunțată,

soran.ioan@gmail.com

Ioan Soran

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s