ADAM SAPĂ, IAR EVA TOARCE ÎN MARAMUREȘ…

Am vizitat câteva biserici de lemn din Maramureș, unele dintre ele făcând parte din Patrimoniul UNESCO. Din nefericire, în cele declarate Patrimoniu UNESCO nu există ghid cu cunoștințe minime despre biserică și pictura ei, nu există iluminare nici adecvată, nici proastă, iar în cele mai multe nu există deloc. Fac probabil notă aparte bisericile de lemn din Ieud Deal unde părintele paroh este deosebit de bine documentat și dacă este rugat să dea explicații și este la parohie, vine cu plăcere chiar dacă la biserică se află crâsnicul. La fel se întâmplă și la Bârsana, la biserica de lemn Monument UNESCO, nu la noua mănăstire Bârsana la care kitsch-ul nu are nevoie de explicații. Desigur, fotografiatul este strict interzis, chiar dacă este imposibil din cauza iluminării, iar despre o broșură sau o carte-prezentare a bisericii nici nu poate fi vorba atâta timp cât aceste materiale de prezentare trebuie să fie plătite de parohie, deși biserica este în Patrimoniul UNESCO!

Aceste biserici nu sunt folosite, credincioșii (atâția câți sunt) au o biserică nouă în sat, cu pictură, lumină și tot ”făinoșagu” care se cuvine. De aceea găsitul omului cu cheia este o mică aventură inițiatică, care poate sfârși neplăcut și dacă te aventurezi pe cont propriu și dacă vine un autocar cu turiști străini, cum am văzut la Desești în ziua de joi 9 august 2012. Are vreo importanță că biserica este Patrimoniu UNESCO?  O fi având, dar nu pentru părintele paroh care are casa la doi pași de Monument. Desigur, a fost un accident. Vina mea și a turiștilor unguri (vă dați seama ce comentarii au făcut ei in petto?) a fost că ne aflam acolo, atunci.

SUDOAREA  FRUNȚII  LA  PROTOPĂRINȚII  NOȘTRI

Azi mă voi opri numai la o imagine care pe de-o parte m-a intrigat, iar pe de altă parte m-a îndemnat să fac o cercetare care a sfârșit tot cu un semn de întrebare, ținând cont de cunoștințele mele precare de Istoria Artei. Este vorba despre scena care-i prezintă pe Adam și Eva obligați să-și câștige existența ”cu sudoarea frunții”. Este o scenă care intervine în ciclul Genezei, unde este prezentată crearea lui Adam și a Evei, păcatul strămoșesc și izgonirea din Rai, cu toate cele spuse de Dumnezeu primilor păcătoși din istoria omenirii. Ea se repetă cu mici diferențe cauzate de personalitatea artistului zugrav în foarte multe biserici de lemn. Scena este dată mai jos și o prezintă pe Eva torcând, iar pe Adam săpând cu hârlețul pământul/ogorul, în biserica de lemn din Budești-Susani.

Adam sapă, iar Eva toarce la Budești-Susani

Vizitând o altă biserică de lemn, puțin distrat, atras mai mult de franceza ghidei care explica turiștilor seriile de picturi, am auzit că Eva ar toarce, deoarece zugravul-pictor s-a inspirat din munca femeilor din zonă unde, până nu demult, puteau fi văzute chiar pe uliță femei cu furca la brâu. Toată lumea a fost mulțumită de explicație, inclusiv eu care le-am văzut pe femeile satului copilăriei mele obținând materia primă pentru țesut prin torsul la furcă. Chiar m-a amuzat introducerea culorii locale în explicații.

ADAM  SAPĂ,  IAR  EVA  TOARCE  LA  CHARTRES  ȘI  AMIENS

Prelucrând materialul cu Parabola Bunului Samaritean, postat ulterior pe blog, mi-am reamintit de torsul maramureșean cu furca. În seria imaginilor vitraliului Bunul Samaritean de la Chartres este inclus și episodul cu Geneza în care după izgonirea din Paradis… Adam sapă, iar Eva toarce!

Adam sapă, iar Eva toarce în vitraliul Bunul Samaritean de la Chartres

Măi, să fie, mi-am zis eu parafrazându-mi nepoata!  Pictura maramureșeană  este din sec. XVIII și este executată de meșterul Alexandru Ponehalschi, iar vitraliul este din sec. XIII. Așa au apărut întrebările. Cât de întâmplătoare este asemănarea imaginilor? Poate fi o influență din spre Vestul european? Ce conexiune se poate stabili între Chartres și Budești Susani?  Restul cred că îl bănuiți. Vorba lui Nenea Iancu, c-așa e omul, ”de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata;”

Luând în serios săpatul strămoșesc, am găsit la catedrala din Amiens un relief cu aceeași temă și ocupație a primilor păcătoși ai omenirii: săpatul și torsul. Privind cu simpatie și curiozitate sculptura, am remarcat ținuta mai degajată a personajelor care au ambele torsul nud.

Adam și Eva la catedrala din Amiens

Mie mi se pare că Eva are un ușor zâmbet, iar Adam se bucură de tovărășia Evei în munca sa. Este o ușoară resemnare în atitudinea lor, după ce au descoperit că munca nu trebuie privită mereu ca un blestem. Este epoca europeană în care creștinismul înclină tot mai mult să vadă munca drept una dintre ocupațiile vieții, înnobilându-o. Desigur, forma operei reflectă în mare măsură temperamentul artistlui și concepția lui despre viață.

ADAM  ȘI  EVA  APARȚIN  UNEI  LUMI  FĂRĂ  NOBILI!

Plonjând fără cască în trecut, îmi trece pe la ureche așa, ușor, cântecul Wir sind des Geyers schwarzen Haufen învățat în Liceu, la orele de limba Germană ale neuitatului profesor Hauler Ernest:

Als Adam grub und Eva spann,

Wo war denn da der Edelmann?

(Când Adam săpa și Eva torcea,

Unde era atunci nobilul?)

Cu acest cântec și precizarea ocupațiilor lui Adam și ale Evei, am coborât până la războaiele țărănești din sec. XVI, când un anume Florian Geyer, pe la 1525, era conducătorul țăranilor răsculați!

E bine… Dar, săpând după modelul lui Adam, aflu că cele două versuri incluse în cântecul pe care-l cântam cu înfocare pe la 15 ani, sunt mult mai vechi, ele fiind practic o maximă a predicatorului John Ball (1335 – 1381), un eretic lolard care a participat la  revolta țărănească din Anglia anilor 1381 și a condus-o  împreună cu Wat Tyler:

 ”When Adam delved and Eve span

Who was then a gentleman?”

(Când Adam săpa și Eva torcea,

Cine era atunci nobil?)

Conform unor surse, ocupația Evei este preluată și de regina Bertha, soția primului rege carolingian, Pepin cel Scurt: ”Au temps passe, Berthe filait” (Brewer, Dictionary of Phrase & Fable). Cu această coborâre până în sec. VIII am încetat cercetarea textelor și am căutat imagini pentru munca lui Adam și a Evei.

ADAM SAPĂ, IAR EVA TOARCE ÎN TOATĂ EUROPA CREȘTINĂ…

Căutând picturi sau sculpturi pe tema ”Adam și Eva la muncă”  am găsit fresca de mai jos în biserica medievală din Broughton, Cambridgeshire, Anglia. Datarea ei este în secolul al XV-lea.

Adam și Eva în biserica din Broughton, Cambridgeshire, Anglia

Fresca arată un Adam foarte bărbos, îmbrăcat probabil în veșmântul de piele făcut de Dumnezeu pentru el. El sapă cu hârlețul pământul pe care se vede ceva vegetație. Eva, care ”a fost mama tuturor celor vii” (Facerea, 3, 20-21), îmbrăcată în roșu, cu părul blond, toarce la furcă. Interesant a început să mi se pară faptul că în explicația frescei, textul preluat de pe Internet spune că muncile celor doi erau ”operațiuni tradiționale”.

Dacă la Broughton Eva este îmbrăcată ”decent”, nu același lucru se petrece în fresca bisericii din Easby, Yorkshire, executată cam în același timp. Aici Adam îmbrăcat, se sprijină în hârleț, fiind vizibil acaparat de discuția pe care o are cu cineva, o ființă aparent fără aripi, dar situată deasupra lui. Eva, îmbrăcată mai sumar este așezată pe o grămadă de pietre, nu participă la discuția lui Adam ci stă pasivă și toarce.

Adam și Eva în fresca bisericii din Easby, Yorkshire, Anglia

Episodul câștigării pâinii cu sudoarea frunții ilustrat cam peste tot printr-un Adam săpând cu hârlețul și o Evă torcând, m-a convins că aceste două munci ale strămoșilor noștri sedentarizați erau ocupații de bază în toate zonele în care arta a încercat să povestească în imagini sau piatră urmările izgonirii din Rai.

Ultima ilustrare a felului diferit de a vedea lucrurile este și gravura de mai jos, unde activitatea protopărinților noștri este redată într-un stil tipic flamand. Imaginea provine dintr-un manuscris din sec. XV, Speculum humanae salvationis, executat de călugărul copist Nycolaus pe la 1450. Cartea a fost o operă anonimă de teologie populară, ilustrată, parte a unui fel de enciclopedie. Cartea conține o serie de evenimente din Noul Testament, fiecare eveniment fiind prefigurat de câte trei evenimente din Vechiul Testament.

Adam și Eva într-un manuscris ornat cu miniaturi

Versiunea originală era scrisă în limba latină, în versuri, și a fost semnalată prima dată în 1309. Deja în 1324 existau cel puțin două copii. A circulat atât ca manuscris împodobit cu miniaturi (înluminări în română, enluminure în franceză), cât și ca incunabulîn perioada tiparului primitiv.  Deși autorul a vrut să rămână anonim, din modestie, au fost făcute diverse presupuneri despre el. Oricum, era un cleric, după toate aparențele, un dominican. Au fost sugerate două nume pentru autor: Ludolf de Saxonia sau Vinvcent de Beauvais.

În imagine, Adam poate fi privit cu bunăvoință drept țăran, dar Eva este o adevărată stăpână ce pare a sta așezată pe o ladă de zestre. O imagine a unei familii muncitoare flamande sau germane?

 

Ioan Soran

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s