PĂRINTELE DR. VASILE LUCACIU MEMORANDIST, ”autorul intelectual al întregii mișcări”

Dascălul Mihai Lucaciu părăsește comuna Apa în anul 1858, mutându-se cu familia la Baia Mare. În școala condusă de tatăl său, Vasile Lucaciu urmează clasele primare. Frecventează apoi Gimnaziul de Stat din oraș. Este impresionat puternic de istoria naționala a românilor. Lecția despre Unirea Principatelor îl emoționează atât de adânc, încât n-o va uita toată viața.

Continuă să studieze la Ungvar, Oradea, Roma și Viena unde îl cunoaște pe Mihai Eminescu. În 1874, i se recunoaște dublul doctorat în teologie și filosofie. Se căsătorește cu Paulina Șerbac, fiica preotului din Potău, sat foarte apropiat de Apa. Este hirotonit ca preot greco- catolic pe seama parohiei Eriu-Sâncrai.

In anul 1878, în urma decesului prof. Petru Bran, la catedra rămasă astfel vacantă, în cadrul Liceului Regesc din Satu Mare (astăzi Colegiul Național ”Mihai Eminescu”) Vasile Lucaciu este numit profesor de limba română și de religie.

Bustul protopopului PETRU BRAN la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare

Dezvelirea bustului Părintelui dr. Vasile Lucaciu la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare

Aici rămâne în următorii șapte ani. Se consacră educării tinerilor cu dăruire de sine și cu pasiune. Elevii descoperă la profesorul lor o admirabilă disponibilitate și o atitudine fraternă. Îi formează in spiritul libertății si al dragostei de neam. Le insuflă prețuire pentru valorile naționale, pentru limba și istoria poporului român.

În vremea aceea, limba oficială de stat în Transilvania era limba maghiară. Vasile Lucaciu luptă pentru introducerea limbii române în gimnazii și licee. Acționează curajos prin intervenții adresate guvernului din Budapesta. Scrie articole îndrăznețe tipărite în publicațiile românești din Ardeal- La Blaj, Sibiu, Brașov, Arad, dovedindu-se un priceput și convingător mânuitor al condeiului.

Astfel de aspecte ale activității sale didactice și publicistice îl fac incomod și indezirabil. Ca să-l îndepărteze, ministerul de resort îi propune transferul la Liceul de Stat din Losoncz. Ministrul în persoană îi promite un post guvernamental important, dacă se va strădui pentru cultura maghiară la fel de intens cum o făcuse în favoarea culturii românești. Vasile Lucaciu primește ”pro forma”- de care se dezice însă imediat; în fața ministrului, el declară că ”înaltul guvern maghiar nu dispune de atâtea milione, pentru cari să-mi las eu poporul românesc”.

Mai târziu, directorul Liceului Regesc primește o scrisoare expediată de fostul profesor de religie si limba româna. Textul exprimă stima lui Vasile Lucaciu față de colegi, mulțumirile sale pentru timpul petrecut împreună si regretul despărțirii de cariera didactică. (Un bust al lui Vasile Lucaciu, aflat in clădirea Colegiului Național ”Mihai Eminescu”, îi omagiază personalitatea).

Numit preot paroh în comina Șișești- aproape de Baia Mare- Vasile Lucaciu câștigă repede inimile enoriașilor și trezește sperante noi în sufletele multor români. Bisericuța in care slujește ajunge în scurt timp neîncăpătoare. Sătenii primesc cu bucurie ideaa de a contribui la ridicarea unei biserici impunătoare, modelul ei fiind Basilica Sfântul Petru din Roma. Noua biserica este sfințită in ziua de 27 August 1890, în prezența a 15,000 de oameni din toate părțile Ardealului. Deasupra intrării, cuvintele: ”Pro S. Unione Omnium Romanorum”- desemnează un vis scump ctitorului ei; o spune răspicat părintele Lucaciu adresându-se mulțimii: ”…măreața, fericitoarea, sfânta Unire a tuturor românilor am vrut eu și cu mine poporul meu să fie simbolizată în această măreață biserică”.

Biserica din Șișești ridicată de Părintele Lucaciu

Ex Voto-ul bisericii

De mult timp era în legătură cu conducătorii românilor din Transilvania. În 1887, la conferința Partidului Național Român, se hotărâse redactarea unui ”Memorand”, expresia revendicărilor populației românești aflate sub dominația maghiară. În 1892, Vasile Lucaciu este ales secretar general al noului Comitet Național, președinte fiind Ion Rațiu. Împreună cu acesta și cu George Pop de Băsești, va avea un rol de seamă în redactarea, prezentarea și răspândirea documentului. Întocmit ca un protest pașnic – atent expus și minuțios argumentat- al românilor din Transilvania și Ungaria împotriva dualismului austro-ungar, ”Memorandul” este semnat în 1892. O delegație alcătuită din trei sute de persoane urma să-l prezinte împăratului Francisc Iosif I, în luna mai.Oficialitățile intră în panică. Eforturile intense de maghiarizare a populației românești tocmai primiseră o lovitura puternică. Devenit deosebit de popular printre românii transilvăneni, Vasile Lucaciu fusese deja acuzat ca susținător al ”ideilor daco-române”, și ”ațâțare împotriva unei naționalități”. La procesul ce i s-a intentat în primăvara anului 1890, s-a întâmplat un lucru de neînchipuit: pentru prima oară în analele justiției maghiare, un acuzat și martorii săi nu au acceptat să vorbească ungurește, folosind doar limba română, cu riscul unei sentințe nefavorabile. Pentru că nu existau probe cu adevărat concludente împotriva sa, Vasile Lucaciu a fost achitat.

Memorandiștii – tablou parțial – Părintele Lucaciu este al 5-lea din stânga, rândul din față

Presa maghiară reacționează extrem de violent. Locuitorii Vienei îi întâmpină însă pe delegați cu multă simpatie. Consilul orășenesc îi primește ca pe niște oaspeți. Studenți cehi, croați, sârbi, germani și slovaci intenționează să-i însoțească în audiență la palat. Dar împăratul nu acceptă să-i primească pe români.  ”Memorandul” este trimis guvernului maghiar la Budapesta. Primul ministru cere prefectului de Turda să-l restituie lui Ion Rațiu, cu precizarea că nici pe semnatari, nici pe delegați nu-i consideră drept reprezentanți autentici ai românilor.

Clădirea ”Reduta” din Cluj în care a avut loc procesul Memorandiștilor

În scurt timp, conducătorii mișcării memorandiste sunt puși sub acuzare ca instigatori împotriva ordinei și siguranței statului maghiar. Învinuit și condamnat în două procese, Vasile Lucaciu executa 13 luni de închisoare (ianuarie 1893- februarie 1894) la Satu Mare, Seghedin și Budapesta. Atitudinea sa rămîne examplară: ”Cred și sunt sigur că vom învinge”- declară el.

Împotriva luptătorilor pentru drepturile românilor ardeleni sunt declanșate procese de înaltă trădare, care culminează cu marele proces al memorandumului desfășurat la Cluj, după o instrumentare îndelungată. În prima zi – 7 mai 1894- orașul a fost copleșit de prezența a peste 30,000 de români, veniți din tot Ardealul, în straie de sărbătoare, ca să-și exprime simpatia față de acuzați și să protesteze împotriva celor ce-i învinuiau pe nedrept. Cel mai aclamat dintre memorandiști a fost Vasile Lucaciu. El a primit si cea mai grea sentință: 5 ani de închisoare de stat, căci instanța l-a socotit ”autorul intelectual al întregii mișcări”. După pronunțare, acuzații au fost întrebați dacă mai au ceva de spus. Răspunsul a fost: ”Traiască unirea românilor, trăiască libertatea!”.

Procesul a avut un ecou extraordinar în țară și în toată Europa. Au relatat pe larg desfășurarea lui, în presa internațională, 30 de ziariști străini.

În timpul călătoriei către Șișești, prețuirea românilor pentru curajul și demnitatea lui Vasile Lucaciu se exprimă în valurile de simpatie cu care este așteptat, primit, înconjurat pretutindeni. Curia regală din Budapesta respinge însă apelul înaintat de  P.N.R. după procesul memorandiștilor. În Iulie 1894, arestat și dus din nou la închisoarea din Seghedin, este întemnițat în regim sever. I se propune să semneze o petiție de grațiere; îi este promisă chiar o înaltă funcție ecleziastică. Cu aceeași demnitata vrednică de admirație, refuză.

Guvernul maghiar a dispus dizolvarea P.N.R. Acțiunea memorandiștilor a fost însă importantă pentru cristarizarea unei mișcări comune de apărare a drepturilor naționale, susținută de românii, slovacii si sârbii din Ungaria și Transilvania. Răsunetul procesului de la Cluj a declanșat nu numai agitație populară, ci și proteste ale opiniei publice europene, astfel încât împăratul Francisc Iosif I s-a văzut nevoit să-i grațieze pe condamnați la 15 septembrie 1895. Vasile Lucaciu a revenit la Șișești. Cu toate că era bolnav și sărac, nu a renunțat la luptă.

 Prof. Mihăilescu Doina Monica

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s