DR. VASILE LUCACIU ȘI PNR. DE LA PASIVISM LA ACTIVISM POLITIC

Încă de la constituire, Partidul Național Român a adoptat tactica pasivismului politic, neparticipând cu candidați proprii la lupta electorală. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, se afirmă însă tot mai puternic tendința opusă. Ideea activismului politic, susținută de memorandiștii eliberați în 1895 din închisorile de la Vaț și Seghedin e sprijintă eficient de publicațiile românești din Ardeal (”Revista Orăștiei”, ”Libertatea”, ”Tribuna Poporului”) și se va impune ulterior.
Conștient de însemnătatea legăturii cu mișcarea națională din România, Părintele Vasile Lucaciu acționează fără preget în acest sens. Străbate Transilvania în lung și în lat, călătorește la București ca să intensifice relațiile cu ”Liga Culturală”, din care făceau parte personalități importante ale timpului și care susținea cu tărie cauza românilor transilvăneni. Un rol remarcabil a jucat pe acest câmp de luptă ASTRA- cu eforturile ei de educare a poporului în spiritul prețuirii pentru valorile naționale, pentru trecutul istoric și cultura românească. Convins fiind că există o profundă legătură între libertate și cultura națională, Părintele Lucaciu se implică puternic în activitatea asociației. Participă la adunările învățătorilor români și contribuie efectiv la înființarea unor ”despărțăminte” ale ASTREI la Tășnad, Seini și Târgu Lăpuș.

Palatul Asociației ASTRA din Sibiu

Palatul Asociației ASTRA din Sibiu

În cadrul Conferinței Naționale de la Cluj din 1901, ca secretar general al PNR, susține că este absolut necesară menținera solidarității celor angajați în lupta pentru drepturile românilor ardeleni. Patru ani mai târziu, la Conferința Națională de la Sibiu, expune raportul de activitate al Comitetului Național pentru perioada 1892- 1905. Programul național stabilit în 1881 – când s-a constituit partidul unic al românilor din Transilvania – era același. Se schimbă însă modalitățile de luptă: tactica activismului politic este oficial adoptată cu o majoritate clară de voturi. Apelul ”Către alegătorii români”, semnat de membrii unui comitet condus de Dr. Vasile Lucaciu și Gheorge Pop de Băsești, solicită sprijinirea candidaților PNR în alegerile din toamna anului 1905.

În 1907, Dr. Lucaciu acceptă să candideze pentru locul de deputat în Parlamentul de la Budapesta din partea ”Cercului Beiuș”. În timpul campaniei electorale a cutreierat neobosit zona și a fost primit de cele mai multe ori cu bucurie- dar a trecut și prin momente dificile, căci era urmărit uneori de jandarmi sau de soldați. La Vașcău, a fost nevoit să se ascundă într-o fântână, coborând pe o scară, ca să evite primejdia unei confruntări ilegale. Învățătorul român din Criștioru de Sus și elevii săi i-au făcut însă o primire entuziastă lângă un arc vegetal de triumf  împodobit cu un tricolor alcătuit din flori, unde au și recitat versuri patriotice.

Beiușul de azi cu biserica Sf. Dumitru

Beiușul de azi cu biserica Sf. Dumitru

Scena cea mai emoționantă s-a desfășurat în satul Cusuiuș. După ce candidatul și-a încheiat cuvântarea, din mulțime s-a desprins un țăran bătrân cu plete albe. S-a apropiat de Părintele Lucaciu, descoperindu-se cuviincios și i-a spus: ”Mulțumesc lui Dumnezeu că te-am mai văzut o dată in viața mea. Te-am mai văzut la Cluj, când te-au judecat.”  Mișcat, Părintele i-a strâns mâna.

În ziua alegerilor, partizanii candidatului guvernamental au recurs la diferite manevre de intimidare și influențare. Au mers până acolo încât au inclus pe liste numele ”Lukacs Laszlo”, ca să creeze confuzie. Susținătorii candidatului PNR au răspândit însă de la om la om consemnul ca fiecare să fie atent și să voteze pentru ”Dr. Vasile Lucaciu, popă românesc”.  În ziua votului a fost provocat chiar un incendiu pentru a-i goni pe români de la vot. Iată ce scrie un corespondent al ziarului Tribuna în numărul din 15/28 August 1907:

Aseară, dupăcum v’am telefonat, nu se ştie încă cine, a aprins şurile şi grajdurile episcopului dr. D. Radu. Cu toata groaza ce s’a produs românii au stat nemişcaţi în tabăra lor şi au aşteptat să le vină rândul la vot.  Orice încercare de a i îngrozi pe români şi a i împrăştia, a rămas  zadarnică.

 *

Tărcaia aprinsă! Privitor la această comună locuită de vestiţii unguri cari până acum erau groaza românilor, cetim în »Függetlenseg« de azi următoarea telegramă:

Oradea-mare, 26 August, (noaptea la 1oră.)

Pe la orele 12 în Beiuş mersese vestea că arde Tărcaia. Intr’adevăr cerul dinspre Tărcaia era roşu şi se vedea ca şi când ar arde întreg hotarul. Iute s’a adeverit că ştirea e temeinică. In scurtă vreme Tărcaia a ars, deoarece fiind duşi toţi la alegere, nu erà cine să stingă, aşa că la 12 şi jum. întreaga comună era numai scrum.

Ziua de 28 August 1907 a adus încununarea activității politice de până atunci pentru candidatul românilor. La alegerile parlamentare parțiale, el a devenit deputat de Beiuș în Parlamentul din Budapesta, obținând 75% din totalul voturilor exprimate. Presa românească a salutat cu multă bucurie această victorie. Poate cele mai înflăcărate cuvinte i-au fost consacrate în ”Tribuna”. În cursul votării și după alegerea sa, Părintele Lucaciu a primit numeroase telegrame din țară și din străinătate. Unele sunt semnate chiar de maghiari, care au știut să aprecieze corectitudinea și demnitatea candidatului român și a susținătorilor săi.

Despre rezultatele alegerilor Tribuna  din 15/28 August 1907 relatează:

— Ştiri telefonice delà Beiuş. —

 Beiuş, 27 August, orele 4 dimineaţa.

Alegerea s’a sfârşit acum, în mijlocul unei nemaipomenite însufleţiri. A fost ales dr. V. Lucaciu, dupăcum urmează :

Au votat 2632 alegători.

Dintre aceştia au votat pentru

 Dr. V. Lucaciu . . . . 1718

Dr. Kardos  . . . . . . . .914

Majoritatea lui Lucaciu a fost deci de 804 voturi. Totul s’a petrecut în cea mai bună rânduială.

 În același număr al ziarului Tribuna se relatează reacția maghiarilor la victoria Părintelui Dr. Vasile Lucaciu.

Ungurii despre izbânda dela Beiuş.

După cum era de prevăzut, între unguri a făcut mare amărăciune alegerea dela Beiuş. Iată, într’adevăr, ce scriu ziarele ungureşti. »Függetlenseg« (dela 27 c.) într’un articol de fond întitulat »înfrângerea ungurimei« scrie:

»S’a întâmplat. Duşmanul cel mai înverşunat al ideii de stat ungar, Vasile Lucaciu, preotul vestit dela Şişeşti, care a robit pentru aţâţare împotriva ungurilor, a fost ales deputat în dieta ungară «.

Dupăce spune că asta nu l-a surprins, deoarece dintre aproape 4000 alegătorii unguri nu sunt mai mulţi ca 800, şi apoi faţă de cel mai popolar român ungurii au pus p’un nimenea, care credea să se aleagă cu bani, urmează: »E ceva în felul acesta de a cugeta, între altele — multă naivitate. Pentrucă din adevărul vechiu că în patria noastră frumoasă se poate câştiga mandat pe bani, nu urmează că fiecare mandat se poate dobândi astfel. Şi mai puţin trebuia să se creadă asta la Beiuş, întâi pentrucă românii sunt acolo aproape de patru ori mai mulţi, şi a doua pentrucă faţă cu Lucaciu, care este cineva, tot un cineva ar fi trebuit candidat. Despre Kardos nici cu cea mai mare bunăvoinţă nu s’ar putea însă zice că el este ceva în politică«.

 Camera Deputaților din Clădirea Parlamentului de la Budapesta.

Camera Deputaților din Clădirea Parlamentului de la Budapesta.

Despre viitoarea prezență a Dr. Vasile Lucaciu în Parlamentul de la Budapesta, Nicolae Iorga scrie în ”Neamul Românesc”: ”Talentul său va fi apreciat acolo și de dușmani. Și cu înțelepciunea-i necontenită adăugită într-o lungă viață de felurite încercări, noul deputat va putea aduce servicii esențiale neamului său.”

Problema egalității necesare în drepturi a tuturor naționalităților din Imperiul habsburgic este ridicată de Dr. Lucaciu încă de la începutul activității sale parlamentare, desfășurată în perioada 1907-1910. În discursurile sale, a denunțat efectele nefaste ale dualismului austro- ungar asupra situației românilor ardeleni: autonomia Transilvaniei a fost desființată, limba română a fost practic exclusă din administrație, justiție și învățământ, funcționarii români au fost înlăturați din oficiile publice aflate în regiunile românești. Toate acestea, pe un fundal economic descurajant, au declanșat emigrarea masivă a românilor transilvăneni în America.

Ferm convins că doar ”un sistem social bazat pe dreptate, egalitate și fraternitate” ar putea rezolva cu adevărat problemele esențiale, deputatul Vasile Lucaciu susține cu tărie: ”Popoarele nu sunt pentru aceea create, ca să se mănânce unele pe altele, să se asimilieze, să ia de la altele drepturile naturale, ci ca trăind în iubire să muncească împreună la mărirea și gloria patriei”. Printre altele, el solicită ca în regiunile românești să fie trimiși învățători români care să țină lecții de pomărit și albinărit pentru conaționalii lor – căci în Sătmar, Maramureș și Chioar funcționează dascăli care nu vorbesc limba română.

Demersuri ca acestea sunt privite cu simpatie de oamenii pentru drepturile cărora se străduia. Cu mulți ani în urma, un bătrân din Șișești, care l-a cunoscut bine, spunea: ”Oamenii îl iubeau și veneau la dânsul cu toții – români, unguri, sau de alte nații(…) Cine zice că Dr. Lucaciu era împotriva ungurilor, acela nu știe adevărul sau e de rea-credință. Iubea săracii din toate națiile. Cu domnii nu se prea împăca.”

Guvernanții, pe care alegerea de la Beiuș îi speriase, se străduiesc să scape de această prezență parlamentară incomodă. În 1909 este dat în judecată pentru un articol tipărit în ”Lupta” din Budapesta  și i se ridică imunitatea. În anul următor, guvernul cade și mandatul deputatului Vasile Lucaciu se anulează, iar la noile alegeri el nu mai obține majoritatea de voturi (înfrângerea PNR este legată de intervenția unor elemente nefavorabile – la această situație au dus o trădare și niște împrejurări potrivnice).

În anul 1912, guvernul recurge la o noua modalitate de maghiarizare forțată a populației românești din nord-vestul Transilvaniei: înființarea unei episcopii greco-catolice de limbă liturgică maghiară la Hajdudorog.

Catedrala Greco-Catolică din Hajdudorog

Catedrala Greco-Catolică din Hajdudorog

Românii ortodocși si greco-catolici participă la ample acțiuni de protest. În luna mai, la Congresul organizat la Alba Iulia sunt prezenți peste 35000 oameni. Adunări de protest cu răsunet remarcabil în presă au loc în tot cursul anului. Părintele Lucaciu joacă un rol important în aceste acțiuni. Trimis la Roma, prezintă la Vatican punctul de vedere românesc și Papa recunoaște că a fost înșelat prin înfățișarea tendențioasă a lucrurilor de către maghiari. În ciuda asigurărilor și promisiunilor pe care le-a primit, când revine la București află că episcopia ungurească s-a înființat. Este un moment de cumpănă pentru românii ardeleni, iar Părintele Lucaciu exclamă: ”Atunci trebuie să ne răzvrătim în contra Romei! Nu trebuie să ne supunem!” Nu numai că se adresează forurilor ierarhice, ci alcătuiește studii ample, bine documentate, privind istoria bisericii românești din Ardeal, căreia îi subliniază legitimitatea și dreptul de a folosi limba română. În septembrie 1912, la Odoreu (în județul Satu Mare) atacă noua situație creată în mod abuziv, recurgând la argumente de necombătut: drepturile românilor, încălcate prin înființarea noii episcopii, fuseseră de mult timp consfințite prin legislația ecleziastică și civilă în vigoare. Concluziile sunt limpezi și răspicat exprimate: ”Drepturile, limba națională, legea strămoșească, vii nu le lăsăm, și respingem orice atac împotriva lor(…) Asta cere de la noi sâmțul de dreptate și patriotismul nefățărit, precum si alipirea noastră nestrămutată către legea și limba noastră  națională!” (în câțiva ani, istoria a rezolvat problema – după 1 Decembrie 1918, lucrurile au revenit în albia lor firească).

Începând cu anul 1912, se accentuează tendința guvernului de a-i atrage pe liderii naționalităților fără a renunța la politica de maghiarizare forțată a popoarelor. Discuțiile cu conducătorii românilor au loc în 1913. Vasile Lucaciu și Octavian Goga propun ca o comisie alcătuită din 10 membri să le conducă. Doleanțele românilor nefiind însă acceptate, tratativele sunt întrerupte.

Mobilizarea la război decretată de guvern în 1914 declanșează reacții contradictorii. Unii conducători ai PNR le recomandă românilor ardeleni să răspundă chemării cu deplină loialitate față de stat. Cei mai mulți se opun însă acestei atitudini. Dr. Vasile Lucaciu și Octavian Goga declară public că programul PNR nu mai corespunde cerințelor naționale impuse de noul context istoric al luptei pentru unitatea politică a poporului român. Ei demisionează din conducerea partidului și, înfruntând mari riscuri, trec în România.

Începe astfel o nouă etapă, decisivă pentru înfăptuirea idealului unității noastre naționale – etapă în cuprinsul căreia personalitatea copleșitoare a Părintelui Lucaciu avea să se remarce din plin. Misiunea lui în slujba lui Dumnezeu și a neamului românesc nu se încheiase încă.

 Prof. Mihăilescu Doina Monica

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s