DOI INGINERI ȘI LEMNUL ÎNNOBILAT DE MÂNA OMULUI: Biserica de lemn din Rogoz, Țara Lăpușului

Eram sigur că a ruginit frunza din Viile Careiului, așa că am lansat chemarea la o excursie pentru  frunze ruginite pe dealurile din Țara Lăpușului și pe cele din Valea Chioarului. Așa am pornit la drum cu colegul meu de liceu Laurențiu, într-o dimineață de duminică care promitea o zi frumoasă. Deși nici unul dintre noi nu știe cum și cui trebuie să dai șpagă pentru ca o promisiune să devină realitate, am avut parte de o zi minunată. Am plecat din Baia Mare luând-o spre Târgu Lăpuș. Deja după dealurile din spre Groși, valea care ni s-a așternut la picioare ne-a încântat cu covorul ei multicolor.

În drum spre Copalnic Mănăștiur

În drum spre Copalnic Mănăștiur

IMG_1365

IMG_1396

Verdele ierbii scăpate de secetă cu primele ploi de toamnă avea din nou culoarea aceea ”primăvăratecă” ce te îndeamnă să paști… Ne-am oprit des pentru că în razele soarelui de dimineață fotografului i se pare mereu că locul ales îi va aduce satisfacția fotografiei reușite. Pardon, a celei mai reușite fotografii din ziua aceea.

Până la urmă am ajun și la Rogoz, satul cu șase biserici după cum spune părintele Ioan Chirilă în [1]: ” Avem două biserici ortodoxe, cea nouă și cea bătrână, monument istoric în patrimoniul UNESCO, avem biserica greco-catolică veche și una nou construităMai este biserica penticostală și una adventistă. Șase cu totul.”  De fapt, în sat au fost șapte biserici, însă una, care era lipită de noua biserică ortodoxă, a… dispărut. ”A mai fost o biserică, dar nu mai prezenta nici o siguranță și am demolat-o…” După cum vedeți, oferta de o biserică la 80 de case este neașteptată, generoasă,  multiconfesională și… sigură. Însă noi eram acolo, la Rogoz, pentru ”una” dintre ele precum spun și versurile  Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, pentru biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, monument istoric. Numai că fotografiatul și admiratul peisajului ne-au făcut să ajungem la biserica-monument după terminarea liturghiei la biserica ortodoxă ”cea nouă”, iar părintele paroh plecase acasă. Am urmat îndemnul sătenilor și am plecat să căutăm casa Domnului Părinte, ca să putem vizita Casa Domnului. Sincer să fiu, pierdusem speranța că vom reuși să vizităm biserica-monument după o așteptare rezonabilă. Dar părintele paroh ne-a uimit. După aproximativ zece minute de așteptare, a apărut, și-a luat mașina, ne-a spus să-l urmăm și am ajuns la obiectivul nostru. Oferta de ghidare a fost și ea generoasă: ”pot să vă vorbesc un sfert de ceas, un ceas, două, iar dacă vreți, până mâine dimineața…” Am optat pentru primele poziții ale ofertei și am început să-l cunoaștem pe părintele Chirilă după vorbă și după fapte.

Părintele Chirilă ne invită la o incursiune în trecut...

Părintele Chirilă ne invită la o incursiune în trecut…

Vorbește cu pasiune, colorat, atractiv. Am regretat că nu am luat reportofonul pentru a reține mulțimea informațiilor oferite de dânsul. Până la finalul vizitei, părintele Chirilă ne-a convins că oferta cu ”până mâine dimineața” nu era o vorbă goală. Sincer să fiu, mă simt atras de ideea că (pe timp de vară) aș putea sta cu părintele, cu Laurențiu și cu cele de trebuință trupului și cugetului, până în zori la masa moșilor de sub streașina bisericii…

Datorită neglijenței mele cu reportofonul și memoriei deficitare, voi furniza date concrete despre biserica vizitată apelând la materialele accesibile pe Internet. Regret ”uscăciunea” informației și faptul că vă privez de savoarea relatării istoriei unei anumite Biserici și descrierea construcției bisericii-monument făcută de un ”povestaș” de talent, părintele Ioan Chirilă.

Există un material bogat legat de acest monument de artă. Unele postări excelează prin cantitatea informației, altele prin căutarea sârguincioasă a genialității meșterilor și zugravilor, iar altele descifrează în ornamentația construcției elemente de mitologie românească străveche, exprimând (totuși) și unele îndoieli cu privire la calea pe care a luat-o imaginația autorilor…  Iată o mostră de galop al imaginației pe cai mari, care au mâncat jăratec: ” Biserica de lemn din Rogoz este poate locul cel mai reprezentativ în care se întâlnesc goticul apusean naiv, ortodoxia tradiţională româneasca şi rădăcinile precreştine ale Maramureşului.” [6]

Dacă stai însă să cerni informația, poți constata că ”nucleul dur” este redus, regula generală fiind preluarea masivă dintr-o postare a unui autor, căruia nu-i menționezi numele (mi se pare normal), ”esențialul” fiind mai mult sau mai puțin filtrat prin sitele coerenței și ale bunului simț. În fond veți vedea și în textul meu aceeași tehnică de plagiat… Nu am avut răbdarea să stabilesc ordinea cronologică a publicării materialelor. Poate astfel ar fi mai clară sursa primară și ordinea clonelor. Sursele [7] și [3] au cele mai mari șanse de a fi sursa plagierilor ulterioare deoarece provin de la persoane care au girul statutului de cercetător, sau de la persoane care lucrează în instituții al căror ”obiect al muncii” ar trebui să fie monumentele istorice și culturale. De exemplu, Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național.

Părintele Chirilă afirmă că a ajuns în faza finală a tehnoredactării unei cărți despre biserica-monument UNESCO. În spațiul generos al unei cărți este posibil ca erudiția și ”sfătoșenia” dânsului să fie puse în valoare.

Prima parte a vizitei a fost un tur al exterioarelor, începând cu ușa de intrare. Aceasta poartă o inscripție care ne aduce aminte de invazia tătarilor din 1661: ”de când au fostu robie în ardealu”. Tradiția ridicării bisericii în anul 1663 de către obștea satului, pe locul unei biserici mai vechi, a fost desigur ținută vie de inscripția de la intrare, nedatată dar ușor de fixat în timp. Trăsăturile constructive trimit spre aceeași perioadă de timp [5]. Aceasta datare pare a corespunde realității, fiind susținută de două argumente: (1) biserica are o planimetrie foarte veche, cu pronaosul poligonal și accesul pe latura de sud, (2) un document istoric consemnează că, în anul 1661, tătarii au urmărit pe principele Transilvaniei, Ioan Kemeny, până lângă Lăpuș. Este foarte probabil ca tătarii să fi incendiat vechea biserica de lemn, ceea ce ar justifica construirea acestei biserici în 1663. Se pare că biserica a supraviețuit invaziei tătare din 1717, Țara Lăpușului fiind mai puțin afectată de distrugerile provocate de tătari decât Țara Maramureșului. Într-o inscripție din naos se face referire la această invazie. [4].

Ușa de intrare în biserică

Ușa de intrare în biserică. Imagine preluată din sursa 6 a Bibliografiei

Inscripția ” ”de când au fostu robie în ardealu”

Inscripția ” ”de când au fostu robie în ardealu” Imagine decupată din cea de mai sus

Ocolim biserica pornind de la portalul de intrare spre vest, unde se află o cruce sculptată decorată cu rozeta-simbol solar și continuarea brâului de pe peretele sudic sub formă de frânghie răsucită. Elementul de plastică ornamentală, cel mai caracteristic, îl constituie însă capetele de grinzi ce sprijină streașina în dreptul pereților de despărțire și în colțurile edificiului, cioplite în profiluri variate, cele mai multe în forma tradițională a capului de cal [3].

IMG_1560

IMG_1562

IMG_1564

Alături de acest element, ne este atrasă atenția de un alt simbol zoomorf mult mai rar întâlnit în arhitectura tradițională: este vorba de o piesă de lemn așezată “în chituci” în unghiul drept format din două “capete de cal” mai scurte decât celelalte – unul vertical lipit de perete, celălalt în consolă – și care oferă o evidentă asemănare cu un cap de animal stilizat, având urechi, bot și ochii marcați prin doi cepi, eventual un bour [3].

IMG_1557

Ocolind capătul vestic al bisericii ajungem la masa moșilor despre care vorbeam. Era masa bătrânilor venerabili ai satului, adică bătrânii familiilor importante fie prin avere, fie prin contribuția la construcția bisericii. Locurile sunt transmise ereditar, iar amplasamentul acestor ”locuri la masă” este marcat pe peretele de lemn al bisericii printr-o inscripție cioplită. Se poate observa că ”lățimea” locurilor nu este chiar egală. Probabil unii erau mai grași, sau mai importanți…

IMG_1565

”Rezervarea” unui loc la masa moșilor

”Rezervarea” unui loc la masa moșilor

Pentru a proteja acest spațiu al mesei, acoperișul este asimetric. Streașina nordică se află cu aproximativ 1,2m mai la nord față de peretele nordic al bisericii, decât streașina sudică față de peretele sudic. Florin Pop [3] afirmă că un pelerin ar fi spus că ”acoperișul seamănă cu o pălărie de oșean pusă pe o ureche”.

Încetișor, ajungem și la capătul estic al bisericii. Aici, ”capetele de cal” prin gruparea lor se spune că ar sugera un galop: încordarea și odihna unui spațiu străbătut [3].

Părintele Chirilă și Laurențiu savurând povestea...

Părintele Chirilă și Laurențiu savurând povestea…

Desigur, dacă ai o imaginație bogată, sau dacă dorești să impresionezi, poți continua spunând că acest galop este al unor cai albi, cursierii Soarelui sau Nunții. Iar dacă ești mai prost dispus, spui că este galopul unor cai negri, calul negru fiind ”animalul psihopomp-cărăuș al Morții.” [3]. Chiar m-a amuzat sintagma, pentru că nu o cunoșteam. Dar am luat DEX-ul și am aflat: psihopómp, -ă adj. (mit.; despre Caron, Apolo și Orfeu) care conducea sufletele morților. Și părintele a amintit simbolismul calului alb și negru, dar nu s-a exprimat ”pompos”, motiv pentru care Laurențiu ascultă cu atenție.

Desigur, existența unui gemuleț rotund pe extremitatea estică a spațiului altarului a prilejuit o scurtă laudă adusă cunoștințelor de astronomie ale constructorului, deoarece prin acest gemuleț inteligent plasat (obiectul potrivit la locul potrivit), în perioada 1 – 15 august, razele soarelui pătrund în spațiul altarului și iluminează timp de 30 de minute sfântul sanctuar. Las la o parte explicațiile conotației religioase a ”calculului astronomic” făcut la orientarea bisericii, astfel ca lumina să onoreze altarul înaintea sărbătorii de Sfântă Mărie Mare…

Imaginile de mai jos arată și gemulețul, și galopul cailor care pot opta pentru una din cele două culori: albă sau neagră.

IMG_1411

IMG_1412

Ne-am orientat spre intrarea în biserică urmărind peretele sudic, cu brâul său sub forma unei funii răsucite.

IMG_1580

Însă înainte de a intra în biserică am mai aruncat o privire turnului, părții aceleia care îți călăuzește privirea și pașii când te apropii de un sat. Turla bisericii din Rogoz este elegantă, în armonie cu acoperișul și ansamblul. Partea prismatică a turnului, a fost ”tăiată” la mijloc prin introducerea unei mici trepte de șindrilă pentru a evita un efect de verticalitate exagerat [7] față de un acoperiș într-o singură poală. Spre deosebire de multe alte turle ale bisericilor din Maramureșul istoric, deasupra galeriei cu arcade care marchează locul clopotelor, în cele patru colțuri este plasată câte o mică turlă-imagine a turnului principal. Coiful turnului este realizat în trei trepte, o realizare mai rar întâlnită la turlele de biserici. Radu Crețeanu, în [7] spune: ”Însuşindu-ne concluziile Danei Tarnavschi Schuster, conform cărora  »tipul de turn înalt cu galerie cu arcade şi coif  fleşă cu patru turnuleţe«,  deosebit de frecvent în Ţara Lăpuşului, »a apărut spre sfârşitul secolului XVII, devenind preponderent în secolul XVIII«,  socotim că turnul impunător a bisericii se datorează foarte probabil refacerilor din anul 1785.

IMG_1505_cor

IMG_1573 - Copy_cor_2

Cred că este foarte interesant să te plimbi în galeria cu arcade a clopotniței, să fii aproape de clopote, să le ”ciocănești” ușor cu degetele pentru a le cunoaște glasul și să citești inscripțiile pentru a-i cunoaște pe donatori și perioada în care au fost montate, pentru că ele vorbesc și atunci când tac…  Și nu în ultimul rând, pentru a lăsa privirea să alunece asupra satului și a împrejurimilor.

Imaginea clopotului este preluată din sursa 6 a Bibliografiei

Imaginea clopotului este preluată din sursa 6 a Bibliografiei

Dimensiunile bisericii sunt de 14m*5,5m, ceea ce la vremea construirii ei o plasa în categoria bisericilor mari din zonă. Planul bisericii este compus din pronaos (poligonal), naos (dreptunghiular) și altar poligonal, mai îngust decât naosul, având șapte laturi spre exterior. Cu cele trei spații delimitate de pereți, interiorul pare redus în comparație cu aspectul întregului. Pronaosul are tavan drept și este separat de naos printr-un perete de bârne străpuns de o ușă (asemănătoare ca formă cu cea de la intrare)  flancată de două deschideri laterale dreptunghiulare.

IMG_1429

IMG_1491

Pronaosul este lipsit de ferestre. Scheletul pronaosului suportă greutatea turnului și îi asigură stabilitatea. Meșter-grinda din pronaos este pictată, așa cum se vede parțial în imaginea de mai jos.

IMG_1490

Naosul este ceva mai spațios și are o boltă aproximativ semicilindrică pe axa est-vest. El are două ferestre pe latura sudică și două ferestre pe cea nordică Între anii 1785 – 1834, pe latura de vest a naosului, deasupra ușii de separare față de pronaos, a fost amenajat un spațiu pentru cor care se sprijină pe pereții laterali ai navei, iar ulterior și de tavan, prin ancore de fier [3]. Astfel a fost mărit numărul de locuri pentru credincioși. Corul este accesibil pe o scară  aflată pe partea dreaptă cum privești din naos spre ușa de comunicare cu pronaosul.

IMG_1471

Privind spre iconostas, se observă forma semicilindrică a bolții naosului. Imaginea următoare arată iconostasul cu două uși împărătești, privit de la înălțimea corului.

IMG_1481_cor

Iluminarea precară a spațiului dedicat altarului nu a facilitat obținerea unor imagini de calitate. A mai funcționat și teama de a utiliza blitzul aparatului. După ce am părăsit biserica și casa memorială, întrebându-l pe părintele Chirilă dacă la o vizită viitoare îmi va permite fotografierea cu stativ, fără blitz, dânsul mi-a tăiat respirația spunând: ”poți să fotografiezi și cu blitz!” La replica mea cu privire la nocivitatea blitzului pentru pictură, părintele Chirilă mi-a oferit o nouă surpriză: ” Dacă ai plăti o sută de Euro și ai fotografia cu blitzul pictura nu s-ar degrada?” Am rămas perplex, deși părintele nu a făcut altceva decât că a spus lucrurilor pe nume, fiind sincer. Se pare că eu nu mai sunt în regulă dacă sinceritatea mă contrariază… Oricum, data viitoare voi merge cu stativ și o sursă de lumină artificială, nu un blitz. Trebuie deci să mai așteptați imagini de calitate din altarul bisericii. Voi încerca (atunci) să prind și detaliile construcției bolții altarului poligonal, cu șapte laturi spre exterior! Până atunci, vă ofer două imagini de calitate îndoielnică, deși m-am străduit să le ameliorez…

IMG_1460_cor

IMG_1433_cor

Biserica a fost pictată în anul 1785 de zugravii Radu Munteanu și Nicolae Man, după cum specifică următoarea inscripție din altar: “În anul 1785 această sfântă besarică s-au zugrăvit, în zilele prea înălțatului împărat Iosif al doilea, arhireu neunit fiind tariai Ghedeon Nichitici, protopop Lador Ilie din Chiuești, preoți ai satului Mane popa Todor și Vlasin popa Ioan, și au plătit robu lui Dumnezeu acesta Man Grigorie și soața sa Ioana”. O inscripție în naos precizează că “În anul 1785 luna iunie 10 zile au început a se zugrăvi această sfântă besarică și s-au isprăvit în luna lui septemvrie 11 zile”. Tot în naos este evocată și invazia tătară din 1717 și apar semnăturile zugravilor “Văleat din tătărime 1717. Zugravi fiind Munteanu Radu din Ungureni si Man Niculae de la Poiana Porcului”. Pictura de la 1785 se păstrează doar în naos și pronaos, cu unele scene fragmentate și altele șterse. Programul iconografic cuprinde teme din Vechiul si Noul Testament. În pronaos, pe pereții de sud, vest si nord este reprezentată scena Judecatii de Apoi, care în rândul cetelor de păgâni promiși iadului îi cuprinde și pe “nemți” [2].

Din păcate, singurele imagini cu care pot sprijini textul de mai sus sunt două picturi cu subiect din Geneză: Ispitirea Evei și izgonirea protopărinților noștri din Paradis.

IMG_1476_cor

IMG_1478

Numărul redus al imaginilor cu picturi trădează faptul că nu mi-a fost clar programul iconografic al ansamblului și nici calitatea realizării nu m-a frapat. Pe de altă parte nici numărul imaginilor reușite nu este suficient ca să stau în liniște acasă și să reconstitui programul iconografic, străduindu-mă să-mi fac  ”tema” în mod satisfăcător.

După vizitarea bisericii, părintele Chirilă ne-a invitat să vizităm și ”Casa Muzeu” care face parte din ansamblul arhitectural de pe lista UNESCO. Dânsul este foarte mândru de ctitoria sa deoarece ”aici au fost numai bălării, gunoaie și șerpi”. Imaginea casei-muzeu și a terenului din jurul ei sugerează că realmente locul este întins și neutilizat. Terenul se învecinează cu cimitirul bisericii, un spațiu îngrijit, pe care-l poate aprecia orice vizitator.

IMG_1510

Înainte de vizita casei-muzeu, în câteva cuvinte, părintele Chirilă ne spune că piesele adunate de dânsul pun în valoare zona etnografică Lăpuș, fiind obiecte și ustensile folosite în gospodăriile tradiționale, precum și articole vestimentare și alte textile specifice zonei. Ustensilele au rezolvat totdeauna ”cumva” o problemă stringentă. Iată cum era rezolvată o problemă gospodărească pentru care azi utilizăm mixerul. Coada ”mixerului” se lua între palmele care se mișcau repejor în stilul și atunci își frecă palmele de bucurie… Rezultatul se vedea în recipientul pe care Laurențiu îl analizează cu atenție inginerească.

IMG_1523IMG_1543

Cei doi ingineri au privit cu o oarecare surprindere compasul și șublerul meșterilor anonimi, dar inițiați în tainele meseriei lor. Chiar așa! La ce-o fi fost bună Politehnica? Ca să-l asculți pe proletar zicând ”Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”?

IMG_1544IMG_1545

Și ca să nu te enervezi când nu mai ai soluții la problemă, iei buciumul și-l chemi pe deșteptul satului vecin să te depaneze…

IMG_1534

Războaie de țesut ați mai văzut, ceramică colorată în culorile ”locale” deasemenea, chiar și sub formă de ulcioare, așa că nu mai insist. Lipsesc etichetele caracteristice muzeelor și numerele de inventar. Eu nu am dat atenție amănuntului, dar Laurențiu mi-a mărturisit că acest mic ”Muzeu al satului” depășește scorțoșenia și formalismul unui muzeu administrat de instituțiile județene pentru că aici te simți ”acasă”, printre lucruri care-ți transmit căldura unei gospodării cu viața și preocupările ei: ”Parcă atunci ieșiseră gazdele să ne aducă ceva și noi aruncam  » o geană «  prin casă să ne facem o idee  ce gospodari are Rogozul.”

IMG_1546

Dar s-ar putea să vă placă dovlecii… Ne-am luat rămas bun de la părintele Chirilă propunându-ne să revenim pregătiți pentru provocările ce le poate oferi locul și omul care-l poate sfinți…

IMG_1509

Bibliografie:

  1. Alexandru Ruja ; Sat cu șase biserici – Sătenii din Rogoz au câte o biserică la 80 de case, http://www.emaramures.ro/stiri/40637/SAT-CU-SASE-BISERICI-Satenii-din-Rogoz-au-cate-o-biserica-la-80-de-case-VIDEO-
  2. Ioana More; Biserica din Rogoz, mărturie a genialității artiștilor anonimi, http://www.informatia-zilei.ro/mm/cultura/biserica-de-lemn-din-rogoz-marturie-a-genialitatii-artistilor-anonimi
  3. Florin Pop, Vasile Latis; Biserica “Sf. Arhangheli” (Rogoz) – UNESCO, http://www.maramures.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=299
  4. Lia Brădeanu; Biserica de lemn “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Rogoz atrage mii de turisti in fiecare an, http://www.credinta-adevarata.ro/2011/10/21/biserica-de-lemn-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavril-din-rogoz-atrage-mii-de-turisti-in-fiecare-an/, preluat după http://www.informatia-zilei.ro
  5. Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz, http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_Sf._Arhangheli_din_Rogoz
  6. Rene PÂRȘAN; Biserica de lemn din Rogoz, http://www.vedereturistica.ro/reportaje/biserica-de-lemn-din-rogoz-monument-aflat-n-patrimoniul-unesco-hram-sfin-ii-arhangheli-mihail-i-gavril-8-noiembrie-13
  7. Radu Creţeanu; Revista Muzeelor şi Monumentelor Nr 1. 1976, http://www.patrimoniulnational.ro/new/g02-a.php?a=7

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s