PĂRINTELE VASILE LUCACIU – ULTIMII ANI

După lunga pribegie petrecută în slujirea idealurilor naționale, Părintele Vasile Lucaciu revine în țară în toamna anului 1919. Este primit cu bucurie, are parte de manifestări festive, organizate sau spontane, la București, Sibiu, Satu-Mare și Baia-Mare. In multe locuri, țăranii îl întâmpină cu entuziasm, îmbrăcați în straie de sărbătoare. Sosirea la Șișești, atât de mult așteptată, e un adevărat triumf.

Casa memorială a Părintelui Lucaciu la Șișești

Casa memorială a Părintelui Lucaciu la Șișești

I se oferă un post de ministru pe care însă, dezaprobând orientarea guvernului, îl refuză. Este ales deputat de Baia-Mare în Parlamentul României, iar în 1920, când candidează din nou, este reales. Susține votarea legii electorale și a reformei agrare, dar constată cu amărăciune că opiniile sale, deși întemeiate pe cunoașterea directă a condițiilor de viață și a aspirațiilor oamenilor simpli, nu sunt bine primite de mulți dintre cei care ar fi putut contribui la luarea unor decizii importante.

În 1922 se desfășoară o nouă campanie electorală. Nu obține numărul de voturi necesar pentru a fi reales ca parlamentar. Adversarul său politic se folosise de metode dintre cele mai josnice pentru a câștiga.

Părintele Vasile Lucaciu își petrece ultima perioadă a existenței la Satu-Mare. După ce se retrăsese din viata politică la vârsta de 70 de ani, bolnav de inimă, sărac și aproape uitat, se stinge pe 28 noiembrie 1922.

Statuia Părintelui Lucaciu de la Satu Mare

Statuia Părintelui Lucaciu de la Satu Mare

Un poet popular din Șișești – Gavril Mureșan- încheia simplu și emoționant poezia pe care i-a consacrat-o:

Astfel a murit Lucaci

La un rând cu cei săraci

Și sărac și părăsit,

Dar cu gândul împlinit,

Lăsând pe urmele lui

Liberi fii Ardealului,

Făurind pentru vecie

O frumoasă Românie.

Sfârșitul Părintelui Vasile Lucaciu a fost pecetluit de o adâncă tristețe: împlinirea idealurilor naționale pentru care luptase cu atâta dăruire era umbrită de mediocritatea și derizoriul unei vieți politice marcate deseori de oportunism și falsitate. Îl considera fericit pe prietenul George Pop de Băsești, plecat la cele veșnice înainte de a se declanșa acest spectacol descurajant.

Sicriul cu trupul neînsuflețit al Părintelui Vasile Lucaciu a călătorit cu trenul de la Satu-Mare până la Baia-Sprie și, după cum povestea unul dintre cei care l-au însoțit, la fiecare oprire o mare de oameni era prezentă. De la Baia-Sprie la Șișești a fost dus într-un car tras de șase boi, petrecut de mulțimea credincioșilor care îl cunoșteau cel mai bine, deoarece fusese vreme îndelungată păstorul lor. Pământul Șișeștiului l-a primit în biserica de el ctitorită.

Biserica greco-catolică de la Șișești ctitorită de Părintele Lucaciu. În stga se vede absida cu cavoul familiei

Biserica greco-catolică de la Șișești ctitorită de Părintele Lucaciu. În stga se vede absida cu cavoul familiei.

Frescă a familiei Lucaciu din cavoul de la Șișești

Frescă a familiei Lucaciu din cavoul de la Șișești

Frescă din cavou reprezentând țăranii purtând sicriul Părintelui Lucaciu

Frescă din cavou reprezentând țăranii purtând sicriul Părintelui Lucaciu

Piatra funerară a mormântului

Piatra funerară a mormântului

A fost înmormântat, în mod simbolic parcă, pe 1 decembrie 1922, în ziua când se împlineau patru ani de la Marea Unire.

Erau de față, pentru a-l omagia, reprezentanți ai guvernului, personalități ale vieții politice și culturale a României. Prezent la ceremonie, Octavian Goga a rostit cuvinte de prețuire pline de emoție și recunoștință: “Pleacă dintre noi cel din urmă romantic, reprezentantul perioadei eroice din politica Ardealului, lăsând generației de azi moștenire imaginea lui luminoasă, darul cel mai trebuincios într-o vreme copleșită de o concepție prea pozitivă. Toate steagurile se apleacă în fața acestui sicriu, asupra căruia în numele ardelenilor cu care ai pribegit pe drumul idealului, Părinte Vasile, eu – smerit ucenic – arunc astăzi un bulgăr de țărână.”

Aceleași sentimente le pot trăi toți cei care pășesc în biserica din Șișești privind fresca ce reprezintă înmormântarea Părintelui Vasile Lucaciu și citind cuvintele sculptate pe piatra funerară care-i străjuiește mormântul. Sunt accente ale timpului deschis spre eternitate din viata unui neasemuit erou al neamului românesc. Părea că inima lui s-a oprit cu totul când, după o viață de luptă și sacrificiu de sine, a închis ochii. Dar ea continuă să pulseze în marea inimă a României. Părea că drumul lui s-a încheiat – însă el aparține de multă vreme drumului strălucitor și nesfârșit al veșniciei.

 

Prof. Mihăilescu Doina Monica

 

NOTĂ:

Materialul trimis de Doamna Profesoară Mihăilescu trebuia publicat înaintea zilei de 1 decembrie. Dânsa l-a trimis la timp, în 25 noiembrie. Eu am întârziat însă cu publicarea.

Datorez scuze memoriei Părintelui Lucaciu și Doamnei Profesoare Mihăilescu.

Ioan Soran

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s