CE POT SPUNE RESTURILE MISIUNII SAN CARLOS BORROMEO DE CARMELO DIN SEC. XVIII UNUI TURIST DIN SEC. XXI ?

Viteza cu care am parcurs un traseu californian care a urmărit în esență coasta vestică, nu ne-a permis să facem cunoștință cu ”Misiunile,” obiective recomandate cu căldură de toate sursele de informare turistică. Spre final, Gabriela, fiica și ghidul nostru, a ales un drum spre San Francisco care trece prin Monterey, așa că am avut ocazia să vizităm forma de azi a Misiunii San Carlos Boromeo de Carmelo înființată în anul 1770 de către călugărul franciscan Junipero Serra, de origine spaniolă (Palma de Mallorca).
Am ales să vorbesc despre acest loc deoarece mi-a plăcut ca așezare și peisaj, m-a impresionat fantoma acelui ”a fost odată” și poveștile călugărilor franciscani Junipero Serra și Fermin Lausén care pentru realizarea unui ideal și-au dăruit viețile lor de misionari celor 18 Misiuni puse în funcțiune în timpul mandatului lor de Președinte al Cartierului General al Misiunilor din Alta California.

Contextul în care s-a făcut colonizarea spaniolă a Californiei

Deși coasta vestică a teritoriului numit azi statul California a fost explorată sporadic de navigatori spanioli, portughezi și englezi, abia în secolul XVIII Spania își propune să colonizeze zona, deoarece rușii, englezii și francezii amenințau umplerea vidului administrativ venind fie din Alaska și Insulele Aleutine, fie de pe coasta estică a Americii, fie din Luisiana, cum se vede pe harta de mai jos. La 29 ianuarie 1767 Regele Carol al III-lea al Spaniei dă ordin de expulzare a iezuiților din Noua Spanie. Datorită izolării misiunilor din California inferioară (Baja California peninsula) și datorită schimbării guvernatorului, decretul ajunge aici abia în 30 noienbrie 1767 împreună cu noul guvernator, Gaspar de Portola. Acesta pune decretul în aplicare abia în 3 februarie 1768. Sunt angajați franciscanii sub conducerea Fratelui Junipero Serra, începând cu data de 12 martie 1768. Prima Misiune și Presidio din California superioară (Alta California) au fost înființate la San Diego, iar următoarea Misiune și Presidio în Monterey. Fratele Serra a sfințit biserica misiunii din San Diego la 16 iulie 1769.

Situația celor trei puteri coloniale, Franța, Anglia și Spania în America de Nord a anului 1750. (Imagine preluată din Wikipedia)

Situația celor trei puteri coloniale, Franța, Anglia și Spania în America de Nord a anului 1750.
(Imagine preluată din Wikipedia)

Colonizarea spaniolă se baza pe ”trei piloni”:

  • Misiunile, care urmau să-i convertească pe Amerindieni,
  • Presidios (San Diego, Santa Barbara, Monterey, San Francisco, etc) care asigurau apărarea teritoriului,
  • Pueblos, unde urmau să locuiască coloniștii. Primul Pueblo fondat în Alta California a fost El Pueblo de San José de Guadalupe în noiembrie 1777 (viitorul oraș). A fost primul pueblo-oraș neasociat cu o Misiune sau post militar. Pueblo de Los Angeles a fost stabilit în 1781.

Fratele Junipero Serra a fondat 9 Misiuni în perioada în care a fost ”Fratele-Președinte” al Misiunilor din Alta California. Alte 9 misiuni au fost fondate de Fratele Fermin Lausén. Restul de trei Misiuni a fost fondat de alți trei Frați-Președinți, așa cum se poate vedea în tabelul următor.

Misiunea                                                Data fondării                                  Fondatorul
San Diego de Alcala                              16 iulie           1769                         Junipero Serra
San Carlos Borromeo de Carmelo        3 iunie          1770                         Junipero Serra
San Antonio de Padua                          14 iulie           1771                          Junipero Serra
San Gabriel Arcangel                             8 septembrie 1771                        Junipero Serra
San Luis Obispo de Tolosa                    1 septembrie 1772                        Junipero Serra
San Fransisco de Asis                           29 iunie          1776                         Junipero Serra
San Juan Capistrano                               1 noiembrie  1776                        Junipero Serra
Santa Clara de Asis                               12 ianuarie     1777                         Junipero Serra
San Buenaventura                                31 martie        1782                         Junipero Serra
Santa Barbara                                         4 decembrie 1786                         Fermin Lasuén
Purisima Concepcion                             8 decembrie 1787                         Fermin Lasuén
Santa Cruz                                               28 august       1791                         Fermin Lasuén
Nuestra Senora de la Soledad                9 octombrie 1791                         Fermin Lasuén
San Jose de Guadalpe                             11 iunie         1797                         Fermin Lasuén
San Juan Bautista                                  24 iunie         1797                         Fermin Lasuén
San Migul Archangel                              25 iulie          1797                         Fermin Lasuén
San Fernando Rey de Espana               8 septembrie 1797                       Fermin Lasuén
San Luis Rey de Francia                       12 iunie           1798                       Fermin Lasuén
Santa Ines                                               17 septembrie 1804                      Pedro Estévan Tápis
San Rafael Archangel                             14 decembrie 1817                       Vicente Francisco
San Fransisco  de Solano                         4 iulie           1823                       José Altimira

 Misiunea San Carlos Borromeo de Carmelo

La 3 Iunie 1770, de Rusalii, Junipero Serra, Gaspar de Portolá (Guvernatorul Californiei ”superioare”, Alta California) și membrii expediției sfințesc capela ridicată la Monterey și înființează Misiunea San Carlos Borromeo. Această primă locație era în apropiere de Presidio-ul așezării, în golful Monterey. La 24 august 1771 Fratele Sera schimbă locația Misiunii la Carmel, lângă mare, (Carmel-by-the-Sea) pentru a evita influența militarilor din garnizoană asupra vieții misiunii.

Prima biserică și locuințele din jurul ei au fost construite din lemn și pământ. Preoții depindeau în mare măsură de aprovizionarea cu cele necesare din Mexic, pe calea apei. Din nefericire navele soseau destul de neregulat, așa că preoții primeau uneori alimente de la indieni. Cu timpul, călugării au dezvoltat producția agricolă în așa fel încât aveau chiar produse în exces. În curând, clădirile executate din lemn și pământ, au fost înlocuite cu structuri din chirpici. ”Misiunea Carmel” a devenit Cartierul General al tuturor misiunilor din Alta California, pe care l-a condus Fratele Junipero Serra până la moartea sa din 28 august 1784.

După moartea Fratelui Serra, Fratele Fermin Lasuén devine ”Fratele-Președinte” al Misiunilor din Alta California.  El s-a născut în Spania, la 7 iunie 1736, în localitatea Vitoria Cantabria. El a construit biserica Misiunii din piatră extrasă din munții apropiați care se numeau Santa Lucia. A fost prima biserică a vreunei Misiuni din California, făcută din piatră. Au mai fost două din piatră, construite mai târziu la San Juan Capistrano și Santa Barbara. Reconstruirea actuală a Misiunii se face pe aceleași fundații pe care le-au avut clădirile pe vremea Fratelui Lasuén. Aspectul actual al reconstrucției seamănă mai mult cu cel din anii 1800, deoarece Misiunea a înflorit în perioada de 18 ani în care Fratele Lasuén a fost ”Frate-Președinte.” Și el a fondat  nouă Misiuni și a extins mai multe misiuni vechi. A fost o persoană apreciată de contemporani. Deși nu s-a adaptat pe deplin vieții din California și a cerut mereu să fie transferat, sau pensionat, nu a părăsit California și obligațiile sale de acolo. A murit la 26 iunie 1803 și a fost înmormântat în sanctuarul Misiunii Carmel.

În anul 1821 Mexico își câștigă independența față de Spania, iar California devine parte a statului Mexico. Încă Misiunile nu au de suferit. Dar în anul 1834, guvernul mexican închide Misiunile și naționalizează teritoriul lor. Preoții, călugării și indienii sunt forțați să părăsească Misiunile. După plecarea indienilor și a preoților, clădirile și bunurile misiunilor au căzut pradă vandalizării. Tot ce a fost construit din pământ sau chirpici a devenit o grămadă de noroi. Biserica de piatră a rezistat, rămânând imaginea unei amintiri triste. În 1846 California devine independentă față de Mexic, iar în 1848 devine teritoriu al SUA, pentru ca în 1850 să fie al 31-lea stat al Uniunii. La 19 Octombrie 1859 guvernul Statelor Unite retrocedează Misiunile Bisericii Catolice. Restaurarea Misiunii San Carlos Borromeo de Carmelo a început în anul 1884.

Biserica de piatră a supraviețuit, iar în 1883 când un fotograf profesionist, Carleton Watkins, a făcut o poză, resturile misiunii arătau ca mai jos. Imaginea este preluată după Wikipedia. Albumul fotografului se află la J Paul Getty Museum din Los Angeles.

Starea Misiunii San Carlos Borromeo de Carmelo în anul 1883. Fotograf Carleton Watkins (1829 – 1916).

Starea Misiunii San Carlos Borromeo de Carmelo în anul 1883. Fotograf Carleton Watkins (1829 – 1916).

Acoperișul de lemn al bisericii s-a prăbușit după 1850, iar biserica a rămas fără acoperiș cam 30 de ani. Fiind din piatră, zidurile bisericii și turnul clopotniței au rezistat destul de bine. Turnul este singurul care a supraviețuit la vreuna din cele 21 de biserici de Misiuni din Alta California. S-a întâmplat ca parohul comunității catolice din Monterey, Angelo Casanova, numit în anul 1870, să fie un om de suflet și să-și asume decizia de a face ceva pentru biserica Cartierului General al Misiunilor din Alta California. Din când în când, el oficia liturghia în sacristia bisericii fără acoperiș pentru indienii rămași în jurul misiunii. Fratele Casanova a decis să strângă bani pentru a demara lucrările de reconstrucție cu ocazia centenarului  înființării misiunii, 28 august 1784. În primăvara lui 1884 biserica avea deja un acoperiș nou. Fratele Casanova a fost parohul comunității din Monterey timp de 23 de ani, până în 1893. Lucrările de restaurare ale Misiunii au început în anul 1884 și continuă și azi. Cea mai fructuoasă perioadă de restaurări a început în anul 1933, când restauratorul Harry Downie a fost însărcinat cu proiectul.

Starea misiunii în 1928

Starea misiunii în 1928

Downie era un specialist în restaurarea antichităților spaniole. Pe lângă misiunea San Carlos Borromeo de Carmelo, el a contribuit și la restaurarea misiunilor din San Luis Obispo, San Juan Bautista și San Bonaventura. Harry Downie a slujit cu abnegație timp de 50 de ani procesul de restaurare a misiunii. De aceea atât el, cât și soția sa Mabel sunt înmormântați lângă biserica misiunii San Carlos Borromeo de Carmel.

Vizitând Misiunea San Carlos Borromeo de Carmel în vara anului 2015

Azi, Misiunea este înconjurată de case frumoase, iar aspectul ei s-a schimbat. Biserica funcționează ca o biserică parohială. Fondurile parohiei sunt modeste, iar restaurarea Misiunii și dezvoltarea Muzeului sunt încă în curs.

Biserica Misiunii văzută dintr-o stradă laterală.

Biserica Misiunii văzută dintr-o stradă laterală.

Planul bisericii din Carmel

Vederea a intrării și a turnului clopotniței

Vederea a intrării și a turnului clopotniței

Vederea altarului. Imagine preluat[ de pe Internet

Vederea altarului. Imagine preluată de pe Internet

Intrarea în biserica parohială se face printr-o curte frumoasă, ornamentată cu o fântână și vegetație. În imagine se vede fațada frumoasă a bisericii reconstruite, cu turnul original al clopotniței, restaurat. Deoarece am nimerit duminica, în timpul liturghiei, am intrat să aruncăm o privire, dar nu am fotografiat. Imaginea pe care o vedeți este preluată de pe Internet.

Pe locul original al vechii mănăstiri a fost construită între 1921 – 1924 Capela Mora, purtând numele sculptorului Jo Mora care a realizat piesa centrală a capelei, cenotaful Fratelui Junipero Serra și crucea altarului capelei, împreună cu statuile de pe altar. Cenotaful este o piesă interesantă și impresionantă. Fratele Serra este reprezentat culcat pe catafalc, înconjurat de statuile fraților Crespi, Lasuen și Lopez îngenunchiați. Și ei au fost îngropați alături de Serra sub altarul bazilicii. La picioarele lui Serra este un urs de bronz,  emblema Californiei, care aduce acestui tablou trist o notă de mângăiere. Pe fețele laterale ale catafalcului și soclului sunt prezentate scene din istoria locului și a născândei Californii.

Canotaful Fratelui Serra sculptat de Jo Mora

Canotaful Fratelui Serra sculptat de Jo Mora

Altarul cu sculpturile lui Jo Mora

Altarul cu sculpturile lui Jo Mora

În curtea noii misiuni se află un colț pentru meditație și rugăciune în memoria Fratelui Junipero Serra. Există o curte interioară rectangulară, având în mijlocul ei o fântână, iar pe două dintre laturile ei este un fel de galerie asemănătoare cu galeriile mănăstirilor medievale din zona de claustru. Se încearcă crearea unei atmosfere cât mai aproape de atmosfera unei mănăstiri, ceea ce în cazul meu a funcționat destul de convingător.

Locul de reculegere unde poți medita asupra eroismului ”acelor misionari”

Locul de reculegere unde poți medita asupra eroismului ”acelor misionari”

Curtea interioară a mănăstirii în curs de reconstrucție are formă rectangulară prevăzută deocamdată doar pe două laturi cu galeria acoperită a oricărui claustru catolic. În mijlocul curții se află fântână retrocedată de o familie locală, care pe vremea vandalizării mănăstirii a salvat-o și a păstrat-o mai bine de un secol…

Curtea interioară a mănăstirii cu fântâna

Curtea interioară a mănăstirii cu fântâna

Una din galeriile curții, ”atunci” loc de meditație și rugăciune

Una din galeriile curții, ”atunci” loc de meditație și rugăciune

Vizitatorii apar din diverse colțuri ale curții pentru a vizita Muzeul Munras. Este vorba despre o colecție de obiecte provenind de la cinci generații ale familiei Munras-Manzanelli a cărei prezență în regiune datează din 1806. Familia extinsă avea rădăcini și mai vechi în Spania, Italia, Mexic și în partea de răsărit a Statelor Unite.

Gabriela

Gabriela

Rose-Marie

Rose-Marie

Ioan

Ioan

Vizitarea acestei colecții permite contactul cu atmosfera din familiile coloniștilor și preocupările lor. Pe lângă piese decorative, echipament pentru echitație, sugerând bogăția și rangul, există cărți și instrumente muzicale. Oamenii veneau în Lumea Nouă cu mostre de civilizație din Lumea Veche ale cărei valori nu voiau să le abandoneze. Era refugiul lor, ”capsula lor” pe care voiau să o extindă. Îmi amintesc de o vizită absolut fascinantă la Mănăstirea Santa Catalina din Arequipa (Peru). Era un loc unde volens-nolens fetele din familiile spaniole bogate, care nu erau primele născute, erau ”exilate” pentru a nu fărămița averea familiei. Am văzut locuința unei astfel de călugărițe, M. Manuela Gamboa, care avea pe peretele camerei un tablou de… Zurbaran, Arhanghelul Mihail ! Și ea venise din Spania cu o ”felie” de care nu voia să se despartă…

Blazonul Familiei MUNRAS

Blazonul Familiei MUNRAS

Exponate din Colecția Munras

Exponate din Colecția Munras

Exponate din Colecția Munras

Exponate din Colecția Munras

Exponate din Colecția Munras

Exponate din Colecția Munras

Exponate din Colecția Munras.Cărți ale Dr. William Mc Kee.

Exponate din Colecția Munras. Cărți ale Dr. William Mc Kee.

Imaginația fiecăruia poate broda o poveste în jurul blazonului familiei, al șeii și scărițelor, al salonului. Chiar vă invit să exersați, pentru a medita apoi asupra lăzii cu cărți a Dr. William Mc Kee. Eu îmi imaginez că acele cărți îl însoțeau în sejururile lui mai lungi departe de casă, unde îl chema profesia.

Biblioteca Misiunii San Carlos Borromeo de Carmel

Prima bibliotecă din California a fost într-o Misiune. Cei mai mulți misionari franciscani care au venit în California erau oameni bine educați, cu studii făcute în Spania. Cărțile erau importante pentru preoți. Ele îi informau și îi stimulau mental. Fiecare misiune a avut în final o bibliotecă, sau măcar o colecție de cărți. Prima, și cea mai mare bibliotecă a fost la Misiunea San Carlos Borromeo de Carmelo, conținând cărțile Fratelui Serra și cele achiziționate de el. La moartea lui se estimează că biblioteca conținea între 1500 și 2500 de cărți. Este considerată Prima Bibliotecă din California. Biblioteca Misiunii a fost recreată și poate fi vizitată.

Reconstituirea bibliotecii Fratelui Serra, prima bibliotecă din California. Imaginea este preluată de pe Internet.

Reconstituirea bibliotecii Fratelui Serra, prima bibliotecă din California. Imaginea este preluată de pe Internet.

Multe dintre cărțile bibliotecilor Misiunilor erau mai vechi decât Misiunile, fiind manuscrise produse în scriptoriile mănăstirilor. După anul 1451, după ce Gutenberg imprimă o gramatică latină și apoi în 1452 ”Biblia cu 42 de linii”, problema accesului la cărți se simplifică în mod considerabil. Desigur, majoritatea cărților din aceste biblioteci erau cu subiecte religioase, scrise în latină sau spaniolă. Existau însă și cărți de agricultură, medicină și arhitectură. Cu timpul, franciscanii din misiunile californiene au început să tipărească singuri cărți. Franciscanii țineau registre cu activitățile misiunii, populația din jurul misiunii, nașteri, căsătorii, decese, producție în gospodăria proprie. Unii călugări talentați la limbi străine au învățat dialecte indiene locale, editând cărți în limbile grupurilor etnice californiene. Astfel, călugărul Bonaventura Sitjar a produs o gramatică și un dicționar al limbii Mutsun, un dialect indian din zona Misiunii San Antonio de Padua. Volumul are 400 de pagini și reprezintă munca de 37 de ani a Fratelui Sitjar.

Colecția de cărți a Misiunii expusă în vitrine conține și muzica unei Liturghii compusă de Fratele Pedro Estévan Tápis, al treielea Părinte-Președinte al Misiunilor din Alta California. Este o carte de muzică sacră,  folosită pentru asigurarea cântului la Liturghie. Portativul are patru linii, după modelul lui Guido d’Arezzo, așa cum se vede în imaginea de mai jos. Desigur, cartea este o carte rară, valoroasă pentru istoria muzicii scrise în California. Însă pentru mine ea depune mărturie despre nivelul oamenilor care erau misionari în acele vremuri. Și am certitudinea că atunci când vorbim în numele ”corectitudinii politice a sec. XXI” ar trebui să nu-i punem în aceeași oală pe soldații armatei spaniole și pe frații franciscani misionari, în special când oala poartă eticheta ”uneltele colonialismului spaniol”. Multe gânduri mi-au trecut atunci prin minte privind portativul cu compoziția Fratelui Pedro Estevan Tapis. Se spune că Fratele Serra regreta mult că nu avea o orgă…

Liturghierul Fratelui Pedro Estevan Tapis. În stânga jos se vede eticheta cu informația.

Liturghierul Fratelui Pedro Estevan Tapis. În stânga jos se vede eticheta cu informația.

Am inserat acest fragment informativ pentru a avea o idee echilibrată despre activitatea misionarilor spanioli în California. În esență se rugau, dar munceau în gospodăria Misiunii, educau copiii familiilor încreștinate, îi învățau pe indieni agricultura și meserii utile comunității, iar în duminici și sărbători… cântau.

Restul muzeelor, sau colecțiilor din Misiunea Carmel nu le-am vizitat din cauza lipsei de timp și a lipsei vizitelor ghidate care oferă o cantitate mare de informație în timp rezonabil.

Scurte biografii ale Fraților Fermin Lasuén și Junipero Serra

Fermín de Francisco Lasuén de Arasqueta

S-a născut la 7 iunie 1736 în Vitoria (Spania) și a decedat la 26 iunie 1803 la Misiunea San Carlos de Borromeo (California). Localitatea Vitoria-Gasteiz este astăzi capitala Comunității Autonome Basce și a provinciei Araba/Alava din nordul Spaniei. A intrat la franciscani imediat după ce a împlinit 15 ani, iar la 19 martie 1751 a îmbrăcat haina franciscanilor. În 1752 a devenit preot franciscan, iar în 1759, ca diacon, împreună cu alți frați pleacă la Cadiz pentru a deveni misionar voluntar în Noua Spanie. Ajunge în 1761 în Mexico, de unde este trimis în California de Jos (Baja California) în 1768. În 1773 se mută din nou în California de sus (Alta California) și se stabilește la San Diego unde rămâne până în 1775. Ajută la fondarea și construirea Misiunii San Juan Capistrano, înainte de uciderea fratelui misionar Luis Jayme. Revoltele indienilor Kumeyaay îl fac să se reîntoarcă la San Diego. În 1785, după moartea lui Junipero Serra, este numit Părinte-Președinte al Misiunilor din Alta California. Ca urmare, se mută la Misiunea San Carlos Borromeo de Carmelo, unde lucrează 18 ani, fondând alte nouă Misiuni în Alta California și extinzând mai multe Misiuni vechi.

Un bust al Fratelui Lasuen, preluat de la Cenotaful Fratelui Serra din Capela Mora

Un bust al Fratelui Lasuen, preluat de la Cenotaful Fratelui Serra din Capela Mora

Deși era introvertit și visător, a fost un administrator foarte bun, iar ca om a fost foarte apreciat atât pentru cultura și cunoștințele sale, cât și pentru evlavia și comportamentul său apostolic. A fost apreciat mult de Serra, când au colaborat împreună la Misiunea San Luis Obispo (1777-1778).

Jurnalul său arată că a făcut eforturi mari pentru a continua munca sa dificilă într-un mediu care aștepta mai multă implicare și ajutor pentru indieni decât poate cere creșterea unor copii mici. Nici colaboratorii nu aveau mereu un comportament onest. Singurătatea și munca l-au făcut depresiv, dar le-a învins pe ambele până când moartea l-a răpus.

Junipero Serra

În familia unor fermieri modești din localitatea Petra situată în insula Mallorca, Antonio Nadal Sera și Margarita Rosa Ferrer, se naște la 24 Noiembrie 1713 fiul  Miquel Joseph Serra y Ferrer. Urmează școala primară la Școala Franciscană din localitate, apoi cursurile superioare la franciscani, în Palma de Mallorca. În 1730 intră în ordinul franciscanilor și primește numele de Junipero în memoria unui companion al Sf. Francisc de Asissi. În anii care urmează Serra rămâne la Palma unde funcționează și ca profesor și ca student. În 1742 primește titlul de doctor în teologie la Colegiul Lullian, înființat în sec. XIV de către Ramon Lull.

 Este numit profesor de teologie la Universitatea Franciscană din Palma între 1744 – 1749. A fost considerat de către colegii lui un intelectual strălucitor. Deși îl aștepta o frumoasă carieră universitară și ecleziastică, la 36 de ani hotărește să plece în Noua Spanie pentru a deveni misionar. Ajunge îa Mexico City în decembrie 1749. La scurt timp după sosire se oferă voluntar pentru misiunea din Sierra Gorda, în nord-estul Mexicului, unde a petrecut opt ani predicând și învățând. A învățat dialectul local al nativilor americani Pame și a tradus catechismul în limba lor. A construit câteva biserici și a pus în funcțiune un sistem de organizare a misiunilor deosebit de eficient. Războaie coloniale determină întoarcerea sa la Colegiul San Fernando din Mexico City, de unde între 1758 – 1767 funcționează ca misionar local predicând peste tot în Mexic și ca membru al Sfântului Oficiu, sau Inchiziția. După ce spaniolii expulzează pe iezuiți în 1767, Serra devine președinte al fostelor misiuni iezuite din California Inferioară (Baja California). Ajunge în aprilie 1768 la Loreto și începe imediat extinderea și îmbunătățirea condițiilor misiunii. În 1769 se prezintă ca misionar voluntar pentru Alta California, pentru a fonda acolo prima misiune. Cu mare greutate, provocată de piciorul său ulcerat, ajunge la San Diego în iunie 1769 și începe imediat construcția primei Misiuni de aici. La 16 iulie 1769 este sfințită biserica și Misiunea San Diego de Alcala este pusă în funcțiune. Fratele Serra este numit Președinte al Misiunilor din Alta California.

Portret din anul 1774. Imaginea este una din cele două copii existenteale unui tablou pictat de un necunoscut, azi pierdut. Copia se află în arhiva Misiunii Santa Barbara. Sursa imaginii: Internet.

Portret din anul 1774. Imaginea este una din cele două copii existente ale unui tablou pictat de un necunoscut, azi pierdut. Copia se află în arhiva Misiunii Santa Barbara. Sursa imaginii: Internet.

După mai multe peripeții, misionarii și escorta militară ajung la Monterey. La 3 Iunie 1770, de Rusalii, Junipero Serra, înființează Misiunea San Carlo Borromeo. Monterey devine astfel rezidența obișnuită a Fratelui Serra. Distanța mare dintre Mexico și Monterey precum și reaua voință a comandanților militari ai provinciei, au creat multe dificultăți, printre care foamete din lipsă de alimente. În ciuda acestor greutăți, perseverența,  perspicacitatea și spiritul organizatoric ale Fratelui Serra au permis menținerea primei Misiuni și fondarea altora noi. Așa începe construcția Misiunii San Antonio la aproximativ 75 km sud de Monterey, sfințind biserica la 14 iulie 1771. Acesteia îi urmează fondarea Misiunii San Gabriel Arcangel la 8 septembrie 1771. Părintele-Președinte are însă probleme cu ofițerii garnizoanei apropiate de Misiune, apoi intră în conflict cu Comandantul Militar Pedro Fages din cauza comportamentului militarilor față de indigeni și tendinței de a se amesteca în problemele Misiunii. Fiind un om decis, pleacă la Mexico City și își susține cauza în fața Viceregelui Antonio Maria de Bucareli y Ursua, cerând demiterea Guvernatorului Alta Californiei, Pedro Fages. Viceregele îl demite pe Guvernator în 1774, după care Serra se reîntoarce la Misiunea sa. În 1778, deși nu era episcop, Fratele Serra primește dispensa de a administra sacramentul Confirmării pentru credință în California.

Printre proiectele pe care Fratele Serra le-a discutat cu Viceregele Bucarelli figurează și propunerea unei expediții de descoperire și luare în posesiune a coastei nord vestice a continentului american scăldată de apele Oceanului Pacific până la paralela de 60 grade latitudine nordică. Expediția sugerată reușește cu succes la a doua încercare. Noul Guvernator al Californiei, Phelipe de Neve, era un discipol al lui Voltaire și a încercat să distrugă munca misionarilor. Poziția lui nu mai putea fi atacată ca în cazul Pedro Fages deoarece Viceregele Bucarelli a fost transferat într-un alt post. Ultima Misiune fondată și pusă în funcțiune a fost Misiunea San Bonaventura, la 31 martie 1782, la zece ani după ce a proiectat-o…

Beatificarea lui Junipero Serra a fost făcută de Papa Ioan Paul II la 25 septembrie 1988. După derularea procedurilor necesare, Papa Francisc efectuează ceremonia de canonizare a ”Apostolului Californiei” la 23 septembrie 2015 în Sanctuarul național al Imaculatei Concepții din Washington DC.

Statuia Fratelui Junipero Serra din National Statuary Hall in the United States Capitol

Statuia Fratelui Junipero Serra din National Statuary Hall in the United States Capitol

Înainte ca Papa Ioan Paul II să inițieze procesul de beatificare a Fratelui Serra, aprecierea muncii sale misionare și organizatorice a fost larg recunoscută de autoritățile americane. La 1 Martie 1931 statuia sa executată de sculptorul Ettore Cadorin a fost așezată în National Statuary Hall din Capitoliul Statelor Unite. La ceremonie s-a spus că statuia este  ”un tribut al stimei față de marele părinte al Californiei, și o constantă aducere aminte a credinței sale, a viziunii și curajului său.”

Sanctificarea Fratelui Junipero Serra a stârnit controverse. Eu nu doresc să particip la nici o dezbatere pe această temă deoarece majoritatea materialelor pe care le-am citit (și credeți-mă, au fost multe) au defectul de a fi construite după legile ”înfierării” celui care nu este ca ”noi”.

În loc de Încheiere

Vizitarea unei Misiuni californiene nu ar trebui să se soldeze cu câteva poze și un contact epidermic cu niște ”vechituri”, deoarece este vorba de vestigiile unui loc unde s-a dat o luptă pentru supraviețuire, pentru predicarea elementelor de bază ale unei religii necunoscute unor oameni aparținând altei lumi, altei culturi. S-a dat o luptă chiar între ”brațul înarmat” al Conchistei și misionarii care regretau abuzurile cuceritorilor față de autohtoni.

Eu îi văd pe misionari, chiar atunci când erau în grupuri mici, ca niște persoane izolate, aruncate de bună voie într-o lume ”Nouă”, necunoscută, de cele mai multe ori ostilă, cu care trebuiau în primul rând să comunice. Deci trebuiau să învețe dialectele locale, o încercare solicitantă, un fel de pionerat lingvistic. Ce-i mâna în această aventură? Desigur, Credința spunem noi fără să clipim și fără să știm ce înseamnă cu adevărat Credința. Mie, omului din sec. XXI îmi este greu să-mi imaginez că pot fi mobilizat de ”Credința mea” să fac așa ceva. Cinstit vorbind, nu-mi este greu, îmi este imposibil. Atunci? Vizitez cu speranță locuri de acest fel. Poate se leagă ceva și de mine…

                                                                                                                                    Ioan Soran

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s